Războaie, aventuri, iubiri, vânătoare, faimă…O viaţă cu atâtea ingrediente, promitea nu tot timpul lapte şi miere, dar măcar un altfel de curs al destinului. Dar cea care i-a decis până la urmă destinul celebrului scriitor Ernest Hemingway a fost o întâmplare considerată de biografi şocantă.

Pe Hemingway nu l-a marcat rana pe care a căpătat-o pe frontul italian în Primul Război Mondial , nici măcar nu l-a emoţionat Nobelul pe care l-a primit în 1954. Ceea ce l-a măcinat sigur şi precis a fost sinuciderea tatălui său. Măcinat de depresie şi de greutăţile financiare, acesta s-a împuşcat în cap.

Scriitorul a fost devastat, mai ales că începuse să câştige bine din ceea ce scria, şi spera să îşi poată ajuta tatăl. Potrivit unor cunoscuţi de-ai săi, el a afirmat la un moment dat că probabil va muri în acelaşi fel.

La câteva luni după moartea tatălui său, prolificul scriitor a finalizat romanul ”Adio, arme!”, care s-a vândut foarte bine. Părea că a depăşi momentul, dar…Sinuciderea tatălui său l-a urmărit de-a lungul vieţii, adânc ascunsă în el.

Depresie şi paranoia

Când succesul deja nu mai avea secrete pentru el, Hemingway ajunsese o epavă din cauza abuzului de alcool, dar şi a numeroaselor accidente grave pe care le suferise de-a lungul anilor, printre care şi două accidente de avion.

Avea goluri de memorie şi nu putea să finalizeze ce scria. În ultimă instanţă s-a internat într- o clinică unde a fost supus unui tratament cu electroşocuri. Rezultatul a fost catastrofal. Deşi a părut că se simte mai bine, Hemingway şi-a dat seama că nu mai era în stare să scrie nici măcar o frază decentă.

Depresia şi paranoia au revenit, şi odată cu ele mai multe încercări de sinucidere, urmate de alte internări şi noi sesiuni de electroşocuri. În dimineaţa zilei de 2 iulie 1961 s-a împuşcat cu una dintre carabinele sale preferate. Unii dintre biografii