„Se apropiau de fierărie și Moromete fu întâmpinat de departe cu exclamații. Iocan abia deschisese și poiana era plină. Unii stăteau în picioare, alții pe niște butuci vechi, aduși acolo cine știe de când și tociți de ședere, toţi gălăgioși și parcă nerăbdători. Dar Moromete nu-i luă în seamă, nu se grăbi să se ducă la ei. Se opri din nou pe o podișcă, îl părăsi pe Dumitru lui Nae și intră în curtea cuiva. Abia peste o jumătate de ceas ieși de acolo. Era ras proaspăt.
- Ce e, mă, ce v-ați adunat aicea? ! se miră apoi când ajunse în poiana fierăriei. Bună dimineața!
I se răspunse din câteva părți și cineva, văzându-i secerile, îi spuse să se grăbească fiindcă îi rămâne grâul pe câmp.
- Păi, de ce, Iordane, n-o să te chem pe tine să mi-l seceri tu? Erau foarte veseli și parcă nici nu se auzeau unii pe alții...
Cocoșilă scoase dintr-o despărțitură a chimirului un pachet de regie nedesfăcut, se așeză nepăsător pe un butuc și începu să-și răsucească o țigare. Moromete se lăsă pe vine și își făcu și el din pachetul lui Cocoșilă, după care întinse mâna și trase încet de sub același chimir «Dimineața». Ziarul nu era întreg, dar Cocoșilă avusese grijă să-i aducă lui Moromete paginile cu știri politice și cu dezbaterile.
- Asculți, Moromete? Nu mai citi, lasă c-am citit eu înaintea ta și sunt deștept, ascultă aici la mine...
- Hai, Moromete,... dădu cineva glas nerăbdării tuturor. Hai, dă-i drumul! De fapt Moromete întârzia ca un școlar care nu e sigur pe el; citea întâi în gând. - Auziți ce zice regele! spuse el și îndată se făcu tăcere deplină. Auziți ce zice Majestatea sa, adaugă rotunjind mieros pe «majestatea sa»...
Marele congres agricol Discursul Majestății sale Regelui
Domnilor, am fost informat că congresul dumneavoastră este un congres de specialiști, agronomi și ingineri. Iau cuvântul aici ca unul interesat în chestiunile
