Apocalipsa din 21 decembrie 2012 s-a... răzgândit. Dezamăgire fără margini pentru unii, bucurie pentru alţii... Pe scurt, ispitită cu o schimbare de proporţii, una care promitea lichidarea răului din lume, instaurarea binelui, armoniei şi păcii, bineînţeles cu plata unui tribut imens - dezastre naturale fără precedent! - omenirea

s-a trezit, dintr-o dată, la realitatea apăsătoare a unui timp cosmic neîndurător. Aşadar, cataclismul planetar, urmat de binefacerile reaşezării lucrurilor în făgaşul lor normal, se amână. Ca toate promisiunile pământeşti. Vinovat este, de bună seamă, calendarul mayaş pentru că nu s-a... conformat celui gregorian! Cu toate că experţii în civilizaţia mayaşă au corectat, ulterior, jungla efemeridelor online, care nu au catadicsit să explice ceea ce se cuvenea: la 21 decembrie 2012 calendarul mayaş marca "sfârşitul celui mai mare ciclu - care durează 5.125 de ani - şi începutul unui nou ciclu". Ei bine, de aici au pornit elucubraţiile. Ce putea însemna începutul unui nou ciclu, dacă nu o prăbuşire bruscă în neantul galaxiei noastre, al Căii Lactee, urmat de seducătoarea epocă a luminii, a reabilitării morale a fiinţei umane. Visătorii fără odihnă ai lumii noastre îşi pregătiseră deja rucsacul cu cele necesare pentru trei zile de întuneric, indiferent că se vor trezi prin Sahara, la Miami Beach sau pe meridianul unde se presupune că ar fi existat cândva celebra Atlantidă! Pătrunşi de speranţa unui nou început, mulţi comentatori exclamau: "Ce fericire mai mare vedeţi decât aceea de a fi contemporan cu asemenea schimbare!". De unde înţelegem că omenirea s-a plictisit peste măsură de minciunile adăugate zilnic vieţilor precare, iluziilor pierdute şi războaielor câştigate... în numele recuceririi resurselor naturale şi nu a memoriei umanităţii, care a creat capodopere; nu în contul eliminării sărăciei şi bolilor, din ce în ce mai ameninţ