Candidează pentru un loc de deputat şi face tot ce-i stă în putinţă pentru a-l câştiga. Are şi pârghiile necesare. Este ministru al transporturilor, și în cele mai bine de şase luni a ţinut mai multe conferinţe de presă la PNL Satu Mare decât la instituţia pe care o conduce la Bucureşti. Iar în noiembrie a reuşit să obţină girul Guvernului pentru două proiecte locale care îi pot asigura un fotoliu în

Parlamentul României. Aş fi vrut să văd verva aceasta din ultimele zile a lui Silaghi încă de la preluarea funcţiei de ministru al transporturilor. Aş fi vrut să se bată cu ceilalţi miniştri şi mai ales cu cel de finanţe atunci când i-a tăiat bugetul pentru marile proiecte de infrastructură. Sau să-l văd săptămânal pe şantierele patriei, cum îi pune pe constructori la muncă. Dar nu am avut acest noroc.

A ieşit pe şantierul de la Bucureşti-Ploieşti numai după ce l-a trimis premierul Ponta, iar să inaugureze 10 kilometri de autostradă, finalizaţi înainte de termen – o premieră în România, era sub orgoliul său. Avea cea mai mare şansă să demonstreze că şi „noi putem“, dar a ratat-o. Constructorii nu şi-au mai primit banii pe lucrările deja executate, licitaţiile organizate în august stau bine-mersi în sertare aşteptând să fie declaraţi câştigătorii, iarna bate la uşă şi o să ne ia prin surprindere din nou. Motivele le ştim deja: „ceilalţi sunt de vină“.

Domnule Silaghi, nu uitaţi că sunteţi ministru al României, nu ministru al sătmărenilor. Nu spun că Satu Mare nu are nevoie de o variantă ocolitoare, dar nu cred că era primordial pentru infrastructura rutieră. Sunt zeci de oraşe mari care nu au încă centură ocolitoare, multe aflându-se pe traseele marilor coridoare europene care traversează România. La centura Capitalei s-a semnat deja contractul, constructorul aşteaptă avizul de începere a lucrărilor, dar fără fonduri disponibile, acesta este am