Spectacolul „Conul Leonida faţă cu reacţiunea", regizat de Silviu Purcărete, la Sala Mică a Teatrului Naţional Bucureşti, a avut premiera aseară, într-o atmosferă în care talentul infinit al actorilor Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc a întâlnit textul lui Caragiale şi râsul contemporanilor.

A început ca un reality show. Conul Leonida, în frac şi pantofi de lac, şi consoarta, în rochie de seară, aşezaţi pe o canapea, ca în emisiunile TV cu rating discutabil. Năduf vărsat la microfon, aprobat cu cochetărie de o nevastă fără personalitate. Apoi, discuţia s-a mutat direct în pat. Personajele şi-au aruncat dintr-o singură mişcare hainele de gală, pe sub care au apărut, în toată măreţia lor nocturnă, pijamaua, cămaşa de noapte şi ciorapii de lână.

Scenograful Dragoş Buhagiar nu i-a ţinut foarte mult la orizontală şi i-a întors, cu tot cu pat, pe verticală. Purcărete nu i-a ţinut prea mult în zona umorului şi i-a întors către un fel de thriller oniric, o fandacsie cum numai în marile lui spectacole poţi vedea.

A fost umor de la un capăt la altul, a fost perfecţiune în interpretare, a fost originalitate care îi face bine lui Caragiale şi a mai fost un spectacol întors pe dos. De fapt, două spectacole într-unul singur. Sau un spectacol în două feluri. Ori cum ai lua-o, tot bine e.

Pentru că Purcărete, în prima jumătate de oră, şi-a terminat prima versiune, cu Rebengiuc în rolul lui Leonida. Actorii au ieşit la aplauze, ca la orice final de show. Apoi s-au întors cu faţa către scenă şi au privit, stupefiaţi, cum se schimbă decorul şi cum începe aceeaşi piesă, dar în alt mod; acelaşi text, rostit identic, dar cu Mariana Mihuţ în rolul lui Leonida. Două versiuni fascinante, cu centre diferite de tensiune şi de umor, o joacă surprinzătoare, care le-a dat celor doi actori şansa să se pună unul în locul celuilalt, în doar o oră.

La final, Victor Rebeng