Viitoarele zile riscă să aducă în prim plan o mare tradiţie europeană, şi anume negocierile bugetare interminabile şi amare. Pe 22 şi 23 noiembrie, conducătorii celor douăzeci şi şapte de ţări, ai Comisiei, ai Consiliului şi ai Parlamentului European, se vor întruni la Bruxelles pentru a finaliza viitorul "cadru financiar multianual", cu alte cuvinte bugetul UE pentru perioada 2014-2020. Şi, semn al faptului că toată lumea se aşteaptă la o şedinţă foarte anevoioasă, funcţionari, diplomaţi şi jurnalişti se pregătesc deja să rămînă la locul faptelor pînă în 24, sau chiar 25 noiembrie.

Să rezumăm: în iulie trecut, Comisia a propus un buget de 1 025 miliarde de euro pentru perioada cu pricina, cu 5% mai mult faţă de perioada 2007-2013. Mai multe ţări, în frunte cu Marea Britanie, care îşi apăra astfel avantajul obţinut de Margaret Thatcher, refuză să plătească atît de mult în vremuri în care cuvîntul de ordine este, peste tot, austeritate. Ciprul, care asigură preşedinţia rotativă, propune atunci un buget inferior sumei de 50 de miliarde. Suma nu convinge însă ţările reticente, şi acest aspect îngrijorează alte state, printre care Polonia, care se teme că va pierde o mare parte din fondurile structurale care îi revin. Preşedintele Consiliului, Herman Van Rompuy, propune la rîndul său o reducere de 75 de miliarde în raport cu proiectul Comisiei. Franţa, care se opune la orice scădere a bugetului Politicii Agricole Comune, se alătură astfel opoziţiei formate din reticenţi şi îngrijoraţi. Germania promovează un buget echivalent cu 1% din venitul naţionat brut (RNB) al UE (apropiat de cel propus de Cipru) şi se poziţionează ca arbitru al tuturor discuţiilor.

În mijlocul unei crize economice care nu dă semne de calmare şi care se întinde chiar la cele mai puternice ţări din zona euro, ca şi la cele mai solide din afara zonei euro, elabor