„Alo, părinte, zi-le, preasfinţia ta, la ăia din faţă să pupe moaştele mai puţin, ca s-ajungă la toată lumea!”

De teamă că o să le spargă lumea vitraliile, icoanele şi, Doamne-fereşte, o să le fure şi „Cutia milei”, lăsându-i fără bani de leasing la Merţan, înalţii ierarhi ortodocşi s-au gândit c-ar fi bine să înmulţească moaştele. Păi ce-i aia, să avem doar câteva moaşte de sfinţi, la atâtea milioane de drept-credincioşi ortodocşi amatori de minuni? Înţeleg să avem un doctor la câteva zeci de mii de pacienţi, un profesor la câteva mii de elevi, dar şi o pereche de moaşte la câteva milioane de enoriaşi? Nu, dom’le, trebuie să fie cât mai multe, s-ajungă la toată lumea şi să nu se mai îmbulzească gorobeţii pe uşa bisericii, când se bagă vreo promoţie de moaşte noi, mai ceva ca la reducerile de la Flanco când se bagă vreo promoţie!

Aşa au apărut moaştele de criză, care n-or fi ele neapărat de sfinţi, da’ ajută. Îi ajută pe credincioşi să treacă mai uşor peste tăierea pensiei şi reducerile salariale şi îi ajută şi pe preoţi şi călugări să mai dosească sub patrafir nişte firfirei, că doar se ştie, banu-i ochiul dracului, doar n-o să-l lase preasfinţiile lor să clipească, ispititor, chiar la tot creştinul.

Ei, dar când au văzut mărimile ortodoxe că scapă fenomenul de sub control şi, în loc să vină şi să cotizeze doar la moaştele lor, enoriaşii au început să dea buzna şi la moaşte neautorizate, pe principiul „dincolo pupatul era mai ieftin”, s-au decis să facă ordine. Arhiepiscopia Tomisului, de pildă, a început o amplă acţiune de verificare a moaştelor la care se închină lumea prin biserici şi mănăstiri. Un credincios ne-a mărturisit că ar fi făcut mai multe plângeri la OPC, dar că nimeni de la Protecţia Consumatorului nu l-a putut ajuta, aşa că a apelat la Biserică.

„Dom’le, sî vî spun cum o fost. Io-s moldovean, îs din Suşiava şî mi-i tare greu s-aju