Ne obişnuisem cu campaniile electorale în care o tabǎrǎ (opoziţia) criticǎ vehement nerealizǎrile celor de la putere şi promite marea cu sarea imediat dupǎ câştigarea alegerilor, pe când cei aflaţi la guvernare se laudǎ cu realizǎrile şi explicǎ propriile insuccese prin condiţii obiective (criza, seceta) şi subiective (beţele în roate puse de opozanţi). Da data asta avem o situaţie atipicǎ. PDL a guvernat pânǎ de curând, iar USL tocmai s-a instalat la guvernare. Prilej pentru ambele tabere sǎ-şi axeze campaniile pe critica guvernǎrii celorlalţi.
Programe electorale şi-au alcǎtuit ambele tabere, cumva ca la figurile impuse, le-au pus pe site, dar nu prea par dispuse sǎ discute serios despre ele. Este oarecum firesc, cǎci deîndatǎ ce încearcǎ sǎ elaboreze pe marginea proiectelor se izbesc de întrebarea: "Bine, dar de ce nu aţi fǎcut (faceţi) asta când aţi fost (sunteţi) la guvernare?".
Cele douǎ blocuri suferǎ, ambele, de o justificatǎ lipsǎ de credibilitate din partea publicului. Aceasta se manifestǎ prin continua scǎdere a cotelelor de încredere, mǎsurate prin sondaje, a tuturor liderilor semnificativi. Poate fi crezut PDL, atunci când promite, de la 1 ianuarie, reducerea cotei unice de impozitare? Doar de cǎtre cei care au uitat cǎ liderii aceluiaşi partid primiteau, în urmǎ cu patru ani, cǎ vor aplica legea de majorare a salariilor din învǎţǎmânt a doua zi dupǎ ajungerea la guvernare. Poate fi crezut USL, care promite scǎderea aceleiaşi cote de impozitare (ce-i drept, numai pentru o parte din salariaţi)? Doar de cǎtre cei care au uitat cǎ liderii aceleiaşi formaţiuni promiteau, în urmǎ cu doar şapte luni, cǎ imediat ce vor ajunge la guvernare vor restabili salariile bugetarilor la nivelul din 2010.
De fapt, niciuna dintre mǎsurile de mai sus, nici alte promisiuni de genul reducerii CAS sau majorǎrii salariului minim, nu p
