„Cică om, cică fată. Sau femeie în devenire. Arogantă, nesimţită, obraznică şi incontrolabilă. Scriu ceea ce simt şi nu mă prea doare nicăieri dacă tu nu simţi la fel. Nu sunt nici deşteaptă, nici simpatică, nici salvarea unei ţări în mizerie, dar am şi io farmecul meu. Nu vreau să fac impresia unui adolescent cu părinţi divorţaţi care crede că „merge” împotriva sistemului pentru că are blugii rupţi…

Sunt o persoană simplă care pur şi simplu e complicată. Am făcut întotdeauna ceea ce simt fără să-mi pese că asta mă introducea în categoria oamenilor sentimentali, needucaţi, hippie sau în ce altă categorie m-ai băgat tu în căpşorul tău. De fapt, sunt prietenoasă, pot chiar să-ţi zâmbesc. Uneori. Vă şampunez cu clăbuci parfumaţi şi vă doresc la mai multe şi la mai mari. Litere. Pe blog.” (Şampunista)

1. Ce te-a făcut să te lansezi în blogosferă?

M-am lansat în blogosferă dintr-o plictiseală acută de stat pe fund toată ziua. Acum, măcar stau pe fund cu folos. Şi pentru că aveam multe de spus lumii. Şi dacă îţi faci un blog public e la fel cu ieşitul în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi de ţipat toate părerile pe care le ai – aceleaşi consecinţe.

2. De ce ai ales o identitate ascunsă/ un pseudonim?

Nu doream oameni în jurul meu care să mă recunoască şi să mă arate cu degetul sau să-mi spună că părerea mea faţă de subiectul cutare e eronată. E mai bine în căldura internetului.

3. Ce avantaje şi dezavantaje ai avut/ai prin acest statut?

Avantajele sunt… toate şi multe. E mult mai bine aşa, eşti o voce, nimeni nu ştie de unde vii (de, la mine ştie), nimeni nu ştie unde te afli, cum te numeşti, câţi ani ai… Ştie doar că eşti o voce. Pretty cool you know (n. r. destul de super, să ştii). Dezavantajele pot fi doar un pic de dor de celebritate. Parcă ai vrea ca lumea să ştie cine eştişi s’te laude oleacă.

4. Ce peripeţii ai avut pân