De ce minte? Depinde de vârstă. Preşcolarul spune minciuni pentru că are imaginaţie bogată, copilul mai mare născoceşte pentru a satisface aşteptările adulţilor şi adolescenţii mint pentru a evita problemele.

Deşi metodele de descurajare a minciunii variază în funcţie de vârstă, atitudinile ineficace ale părinţilor sunt aceleaşi. Specialiştii Ivillage oferă cele mai eficiente metode de a contracara minciunile, dar şi patru obiceiuri dăunătoare la care ar trebui să renunţăm.

Patru obiceiuri pe care să le uiţi

1. Nu impune aşteptări nerealiste. Îl încurajezi să mintă pentru a le satisface.

2. Nu spui „Dacă zici adevărul, nu vei intra în bucluc", ca apoi să-l pedepseşti pentru greşeala recunoscută.

3. Nu spune minciuni nevinovate, pentru că îl înveţi să procedeze la fel. Dacă sună un prieten căruia fiica ta nu vrea să-i răspundă, nu spui: „Îmi pare rău, nu este acasă".

4. Nu întinde capcane. Dacă ştii că şi-a uitat tema acasă, nu întreba: „I-a plăcut profesorului compunerea ta?"

Cele mai bune metode de a răspunde minciunilor lui

Când preşcolarul tău spune o minciună, exagerând:

„Ce imaginaţie bogată ai!"

„Spune-mi mai mult, este amuzant să ne jucăm aşa: tu inventezi, eu cred."

„Ce poveste interesantă! Uneori aş fi vrut şi eu să trăiesc într-un castel ."

Când şcolarul tău fabulează:

„Deşi mi-ai spus că ţi-ai făcut tema, văd că de fapt nu e terminată. Data viitoare aş prefera să îmi zici adevărul."

„Ştiu că mi-ai spus ceva care nu este chiar adevărat. În viitor, aş prefera să fii cinstit."

„Toţi facem greşeli. Data viitoare spune-mi doar ce s-a întâmplat, fără să modifici faptele."

Când adolescentul minte:

„Orice problemă are o soluţie. De ce nu îmi spui exact ce se întâmplă, ca să te pot ajuta."

„Au fost perioade în viaţa mea când am crezut că cea mai bună metodă de