Absolvenţii de învăţământ superior ar putea fi obligaţi ca la începutul carierei, să facă un stagiu de adaptare profesională, cu scopul asigurării tranziţiei la piaţa muncii. Potrivit proiectului de lege aflat încă în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Muncii, perioada de stagiu se poate organiza la debutul în profesie, o singură dată după fiecare formă de învăţământ de nivel superior absolvită. Activitatea stagiarului se face în baza contractului de adaptare profesională, care poate fi suspendat dacă beneficiarul se află în concediu medical o perioadă mai mare de 30 de zile. Pe parcursul perioadei de stagiu, activitatea stagiarului se desfăşoară sub îndrumarea unui formator din cadrul aceluiaşi compartiment în care stagiarul va lucra. Formatorul va fi numit dintre muncitorii calificaţi, cu o experienţă de minim doi ani. La finalul perioadei de stagiu, acesta va întocmi un referat cu privire la descrierea activităţii desfăşurate de stagiar, aptitudinile şi conduita acestuia precum şi concluzii. Pe baza acestui raport, dar nu numai, stagiarul va fi evaluat, stabilindu-se calificativul de evaluare care poate fi „corespunzător” sau „necorespunzător”.

Perioada în care stagiarul a desfăşurat activitatea în baza contractului de adaptare profesională constituie vechime în muncă, indiferent de calificativul obţinut, vechime în specialitate (în cazul în care a obţinut calificativul „corespunzător”), precum şi stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat, indiferent de calificativul primit. Durata contractului de adaptare profesională nu poate fi mai mică de 6 luni şi mai mare de 12 luni.

Stagiul de adaptare profesională nu este obligatoriu pentru angajaţii care, fiind studenţi în an terminal, au lucrat cu contract de muncă la acelaşi angajator şi au fost promovaţi, ulterior absolvirii, pe o funcţie de nivel superior, conform calificări