Este adevărat. Impactul negativ al pachetelor de austeritate asupra creşterii economice creează senzaţia de intrare în “spirala morţii” pentru multe state. Din ce în ce mai mulţi lideri de opinie din domeniul macroeconomic vorbesc despre self defeating austerity şi necesitatea folosirii unei politici fiscal-bugetare expansioniste pentru ieşirea din cercurile vicioase (putem consulta lucrarea de referinţă a lui Brad de Long si Lawrence Summers Fiscal policy in a depressed economy la http://delong.typepad.com/20120320-conference-draft-final-candidate-delong-summers-brookings-fiscal-policy-in-a-depressed-economy-1.32.pdf ). Paul Krugman discută despre self defeating austerity dintr-o altă perspectivă (puteţi citi postul din NY Times la http://krugman.blogs.nytimes.com/2010/07/07/self-defeating-austerity/). Paul De Grauwe susţinea la sfârşitul anului trecut continuarea consolidării fiscale într-o manieră soft, arătând că beneficiile acestui proces se văd mai ales pe termen lung (lucrare disponibilă la http://www.ceps.be/book/who-cares-about-survival-eurozone).

Revenind în prezent, Fondul Monetar Internaţional schimbă strategia şi recomandă ţărilor europene implementarea unor pachete fiscal-bugetare stimulative (cu siguranţă gândindu-se la efectele de spillover determinate prin legaturile comerciale strânse dintre ţările europene). Holland şi Portes, în articolul Self Defeating Austerity? (disponibil la http://www.voxeu.org/article/self-defeating-austerity) consideră că ajustările fiscale de amploare conduc economia către o spirală descendentă recesiune-noi ajustări fiscale iar ponderea datoriei publice în PIB se măreşte mai degrabă decât să scadă, în condiţiile în care numitorul este puternic afectat.

Pe de altă parte, consolidarea fiscală “cerută” de menţinerea credibilităţii pe pieţele financiare internaţionale înrăutăţeşte perspectivele de creştere econ