Cele mai recente studii arată că juniorii și tinerii români au devenit atât de imuni la violența verbală, încât nici nu o mai consideră anormală, ci, mai degrabă, o normă comportamentală. Acest lucru are consecințe grave asupra dezvoltării copiilor, avertizează psihologii.

„Cuvintele dor, nu-i așa?‟ este o campanie care atrage atenția asupra violenței verbale și consecințelor acesteia asupra comportamentului tinerilor și a fost lansată, pe 20 noiembrie, de Romtelecom, împreună cu Asociația Telefonul Copilului. Inițiativa a venit în urma creșterii numărului de situații violenet semnalate public, în care copiii și tinerii sunt implicați fie ca victime, fie ca agresori, dar și de creșterea numărului de apeluri la Telefonul Copilului care ridicau această problemă. Două studii realizate de IMAS relevă faptul că juniorii și adolescenții devin din ce în e mai imuni la formele de violență verbală, aceasta fiind recunoscută ca punct de plecare a pentru agresivitatea fizică.

Violența verbală, frecventă în cartier și la școală

Statisticile primului studiu indică faptul că 60% dintre respondenți, cu vârste cuprinse între 10 și 18 ani, au fost implicați în cazuri de violență verbală. Acest tip de violență se întâmplă cu preponderență în cartierul în care locuiesc (46,7%) și la școală (33,5%). Incidentele de violență verbală implică, în general, persoane necunoscute (45%) sau alți elevi (aproape 40%). Copiii și tinerii respondenți spun că, la școală, frecvența cea mai mare a cazurilor de violență verbală este cea între elevi. În cartier, vinovați pentru agresivitatea prin cuvinte sunt, preponderent, participanții la trafic (șoferii și pietonii), care surclasează chiar și interlopii sau golanii.

Cel de-al doilea studiu arată că, în percepția celor intervievați, cauzele agresivității se leagă în primul rând de frustrări individuale și de dorința agresor