„Seful penalilor”, „Escrocul sef”, „Cowboy-ul dement”, „Dictatorul sef”, „Genghis Bush”, „Guvernatorul”, „Nelegimitatea Sa”, „Mincinosul”, „Seful marioneta”, „Ocupantul”, „Presedintele Pinocchio”, „Fatarnicul sef”, „Increzutul”, „George cel nelegitim”, „Intrusul sef”, „Palavragiul texan”, „Texanul totalitarist”, „Texanul toxic”, „Vandalul global” etc., iata numai cateva dintre poreclele pe care americanii le-au dat fostului lor presedinte George W. Bush.
Hartia nu suporta alte cateva sute, poate mii de sudalme si vorbe de ocara, cu care l-au cadorisit, toti. Prin 2003-2007, cu tara impotmolita in aventura irakiana, cu un antiamericanism ajuns la cote alarmante pretutindeni, inclusiv in lumea prietena vest-europeana; cu o Constitutie ignorata; cu justitia, Congresul, o mare parte din media si serviciile secrete aservite; cu libertatile civile pandite de pericole mortale, de pe la inceputul lui 2006 oamenii Americii s-au ridicat, aproape toti, si au spus „Nu” „ocupantului” de la Casa Alba. De la 90% dupa 11 septembrie 2001, popularitatea lui a cazut catastrofal – 19% in ultimul an din al doilea mandat, 2008, presedintele a fost repudiat de proprii sai republicani; 82% dintre cei 744 de istorici si politologi de varf, participanti la o ancheta internationala au apreciat, in 2007, ca presedintia sa este un esec de proportii fara precedent; mii de editoriale si comentarii, din toata presa, radioul si televiziunile americane au atasat numelui sau cuvintele „cel mai slab presedinte din toata istoria noastra”; acum doua luni episcopul sud-african Desmond Tutu, premiul Nobel pentru pace, a cerut ca Bush sa fie chemat in fata Tribunalului de la Haga, ca principalul vinovat pentru razboiul din Irak, razboi care a adus instabilitatea in Orientul Mijlociu, razboiul civil in Siria si criza nucleara iraniana; publicul anglo-saxon, de pretutindeni, argumenteaza si cere, in
