Cu toate eforturile USL de a oferi alegătorilor pe post de mită electorală, în loc de ulei şi zahăr, sîni şi funduri de muieruşti formate la şcoala Pe birouri, dar mai ales Pe sub birouri, campania pentru scrutinul din 9 decembrie 2012 se desfăşoară într-o plicticoşenie ucigătoare, menită a micşora drastic procentajul de participare prin căderea electoratului într-un somn profund, de puterea celui care o lovise pe Frumoasa din Pădurea Adormită.

Atmosfera de plictiseală s-a înviorat în ultimele zile prin ivirea şi afirmarea unui harţag (cum i-ar fi zis Sadoveanu) între preşedinte şi premier în chestiunea poziţiei pe care ar trebui s-o adopte România la Consiliul European din zilele următoare.

Cum se întîmplă de obicei pe maidanul numit România, cît ai clipi din ochi ceea ce în alte locuri ale lumii, mai luminate şi conectate la canalizare, ar fi rămas în hotarele unei dispute de domni a devenit rapid o încăierare politică în toată regula.

Şi astfel s-a ajuns în chip surprinzător, dar nu inexplicabil, la constatarea că, deşi la scrutinul din 9 decembrie 2012 se întrec Land Roverul USL cu Trabantul ARD, momentele cele mai palpitante pentru televiziunile de ştiri au fost date de confruntarea dintre premierul Victor Ponta şi preşedintele Traian Băsescu.

Lucru de mirare şi dacă ne gîndim că Victor Ponta se bate pentru un loc de deputat la Tîrgu-Jiu cu Dan Diaconescu şi nu cu Traian Băsescu, iar Traian Băsescu nu se bate cu nimeni, nici măcar cu el însuşi.

Pentru înfăţişarea corectă a fiecăreia dintre cele două poziţii, am avea nevoie de un spaţiu substanţial. Cum însă în România telenovelei politice se poartă simplificarea pînă la caricatură, la fel ca pe vremea luptei de clasă ţăranilor săraci, subţiri şi frumoşi, împotriva chiaburilor urîţi şi groşi, fiecare dintre cele două poziţii trebuie rezumată pe înţelesul Poporului