Am fost oarecum surprinși să vedem ce efect nesemnificativ au avut protestele stradale din Grecia, Portugalia și Spania asupra politicienilor. Și totuși, lucrurile încep să se schimbe, pentru că statele din zona Euro se gândesc la un mecanism de transfer direct al ajutoarelor financiare către Grecia.

Politicienii înțeleg, în sfârșit, că tensiunile sociale pot ușor depăși ca importanță criza în sine, prin simplu fapt că adună în mod direct și sincer zeci de mii de alegători. Ați văzut că demonstranții nu mai sunt doar sindicaliști sau angajații la stat. Ceea ce pune probleme multor guverne. O generație de tineri a fost deja pierdută, iar acum suportăm consecințele: scăderea productivității, pierderea capacității de inovare, impactul negativ general asupra calității vieții.

Am atins pragul de saturație de care vorbeam de curând. Totul are o “viață de raft”, totul expiră la un moment dat. Chiar în ultima zi de vânzări închidem “magazinul” pentru noua emisiune monetară, mobilitatea alegătorilor, acceptarea lui “amână și prefă-te”, lipsa asumării responsabilității din partea politicienilor și aprobarea raționamentului că austeritatea și politica monetară superficială va schimba indicatorii fundamentali.

Urmează să se întămple una din două:

1. Radicalizare – fascism și comunism?

Dacă politicienii ignoră acest apel la schimbare, atunci alegătorii se vor radicaliza și vor migra către extrema stângă și către cea dreaptă, în egală măsură. Ne gândim foarte serios că una dintre previziunile noastre controversate pentru 2013 să fie chiar întoarcerea la comunism în estul Europei și orientarea către regimuri mai autocratice în sudul continentului. Alegătorii din Grecia primesc cu brațele deschise formațiunea politică de extremă dreapta Răsăritul Auriu, iar în Italia, următorul prim ministru ar putea fi un comedian