România a urcat la peste 50 miliarde dolari în 1961 şi a intrat în era Ceauşescu cu 70 miliarde dolari, la un PIB/locuitor de aproape 3.700 dolari pe locuitor. Au urmat o serie de cincinale în care progresul pe baza tehnologiilor importate din Occident a fost rapid. Bariera celor 100 miliarde dolari a fost spartă în anul 1970, 150 miliarde dolari în 1975, iar în 1979 ajunsesem deja la 203 miliarde dolari şi un PIB/locuitor de aproape 9.000 dolari.

După doi ani de recul, 1982 a marcat revenirea peste pragul de 200 miliarde dolari, dar ritmul de creştere a scăzut considerabil, nivelul maxim atins în perioada socialistă fiind plasat în anul 1987, cu aproape 240 miliarde dolari şi 10.500 dolari pe locuitor. Evenimentele din decembrie ne-au găsit la nivelul de circa 225 miliarde dolari şi 9.700 dolari pe locuitor, după care a urmat o prăbuşire rapidă.

În 1992, mai aveam un PIB de doar 168 miliarde dolari, la nivelul anului 1976, iar cuantumul pe persoană era mai jos de 7.400 dolari pe locuitor.

Revenirea ce a durat până în 1996 nu ne-a dus decât până la 197 miliarde dolari şi 8.700 dolari pe locuitor, pentru ca, urmare a unei noi perioade de criză, să ajungem în anul 2000 la doar 178 miliarde dolari (similar cu anul cutremurului, 1977) şi mai puţin de 8.000 dolari pe locuitor.

Aici se opreşte seria statistică riguros calculată în lucrarea amintită şi pentru referinţă la zi avem numai datele neajustate la valorile transpuse în dolari cu valoarea lor din anul 2000. Astfel, în 2011, PIB-ul a fost de circa 190 miliarde dolari, cu valoarea lor la zi, şi un PIB pe locuitor de circa 11.600 dolari ( tot cu valoarea lor la zi).

Ţinând cont că un dolar 2011 este mai slab cu 30,6% decât cel din 2000 ca putere de cumpărare, am fi tot la 9.000 dolari pe locuitor, dar comparaţia în timp pentru nivelul de trai nu se poate face direct, deoarece acu