Este de ajuns rostirea cuvintelor "Moartea căprioarei" pentru a se revela opera unui teribil talent: poetul Nicolae Labiş. Un talent deosebit, căruia moartea i-a frânt aripile într-un mod discutabil chiar şi în prezent.

În noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, a fost lovit de un tramvai – conform versiunii oficiale. Cea mai răspândită şi oficială de asemenea fiind versiunea conform căreia, fiind învăluit în aburii alcoolului, poetul ar fi alunecat, fatal, între bordură şi platforma staţiei de tramvai Colţea, în seara în care se îndrepta, în secret, spre locuinţa balerinei Marie Polevoi, pe care o cunoscuse la Capşa chiar în seara aceea.

Însă, mulţi au spus că sunt anumite aspecte care duc la suspiciunea de crimă, respectiv că în realitate a fost un atentat, pus la cale de Securitate şi executat la ordin. Poetul a supravieţuit până pe 21 decembrie, la Spitalul de Urgenţă Floreasca. Coincidenţă ori nu, Labiş s-a stins la vârsta de 21 de ani…

Tratament cu electroşocuri. De ce s-a SINUCIS Hemingway | VIDEO

Se spune că pe patul de la Spitalul de Urgenţă Floreasca, Labiş le-a mărturisit în zorii zilei de 10 decembrie, tatălui său şi câtorva prieteni apropiaţi, că a fost împins între vagoanele tramvaiului şi că îl cunoştea pe executant.

Deşi provenea dintr-o familie care aderase la structurile comuniste, Labiş nu a fost niciodată de acord cu dogmele comuniste din ţară, cu toate că el însuşi era un susţinător a idealurilor comuniste şi a lui Marx. Încălcarea normelor comuniste i-a atras cenzurarea multor lucrări. Printre actele sale de răzvrătire se numără şi episoadele în care a recitat "Doina" eminesciană într-un bar bucureştean.

"Nu, n-am fost beat"

Pe 6 decembrie, poetul i se plângea unui prieten de lipsa de bani, şi îi va mărturisi: "Trebuie să dispar pentru un timp…Vreau să dispar din Bucureşti, fără urmă". Hotărăşte să plece înainte