Acum un secol, Europa era măcinată de războaie. Astăzi, aproape nimeni nu pare să-și mai amintească acest lucru.
După înfrângerea suferită de otomani în Libia în fața italienilor, în toamna lui 1912, muntenegrenii, sârbii, grecii și bulgarii s-au aliat pentru a-și elibera teritoriile din mâna turcilor. În cel de-al doilea război balcanic, din 1913, bulgarii, simțindu-se trădați, au întors armele împotriva sârbilor și grecilor. După ce li s-au alăturat și românii, otomanii au mai recuperat din teritoriile pierdute.
Circa 200.000 de vieți au fost pierdute în aceste războaie care au redesenat harta Europei de Sud-Est. Nu în ultimul rând, au declanșat o eră de purificare etnică și de schimb de populații, care a obligat milioane de oameni să-și părăsească gospodăriile, a dezrădăcinat și a descompus comunități străvechi. Cele două conflicte balcanice au reprezentat anticamera Primului Război Mondial: scânteia care a declanșat flagelul a fost asasinarea moștenitorului imperiului austro-ungar, arhiducele Franz Ferdinand, în 1914, la Sarajevo.
Comemorarea centenarului a fost surprinzător de modestă. În unele state nici nu a fost amintit. În altele, cum este cazul Greciei, autoritățile nu și-au permis să organizeze manifestații prea ample din cauza tăierilor bugetare; totuși, banca națională a emis două monede aniversare de aur de 100 de euro.
Cel mai vizibil eveniment de până acum a fost comemorarea luptei de la Kumanovo. Pentru sârbi, această bătălie a fost decisivă: armata otomană a fost învinsă, iar Serbia a intrat în posesia teritoriilor deținute azi de Macedonia și Kosovo. În 28 octombrie, pe dealul Zabrnkaj, la monumentul dedicat soldaților sârbi sacrificați în luptă, s-a ținut o slujbă impunătoare, la care președintele Tomislav Nikolic a ținut un discurs dramatic (și moderat, după standardele sale). Alături de el s-au aflat în permanență Mi
