Este o simpla si nefericita coincidenta. In Dambovita, unde candidez pentru Senatul Romaniei, si-a facut mendrele un faimos baron local. Acesta, de multa vreme, este subiectul unor incredibile dezvaluiri de presa. Si nu numai de presa. Si nu este nimic legat, in realitate, de campania electorala. E vorba, una peste alta, de o uriasa frauda. Din bani publici. Si care a condus la saracirea pronuntata a unui intreg judet. Dar a contribuit si la saracirea visteriei tarii. Si iata ca, dintr-o data, ceea ce putea sa para, pentru unii, o simpla lupta politica devine un examen oficial. Pe care statul roman urmeaza sa-l dea.
Somajul in Dambovita a atins cote apocaliptice. Somajul oficial. Care plaseaza Dambovita pe locul trei din Romania. Dar cel neoficial? Dar somajul adevarat? Nu poate sa nu existe o corespondenta intre acest fenomen de decimare a locurilor de munca, coruptie si iresponsabilitate. Cum este posibil sa se intample asa ceva exact intr-unul dintre judetele in care Elena Udrea a pompat cei mai multi bani publici? Unde si cum s-au evaporat ei, daca nu s-au tranformat macar in mai multe locuri de munca?
Pe de alta parte, inca inainte de alegerile locale, presa din Dambovita si apoi presa nationala dezvaluiau nereguli incredibile savarsite de presedintele de atunci al Consiliului Judetean, Florin Popescu. La alegeri, in mod spectaculos dar cat se poate de firesc, a castigat nu baronul local, ci un reprezentant USL, Adrian Tutuianu. Acesta, la randul sau, avand acces la documentele oficiale ale institutiei, a constatat extrem de multe nereguli. Despre care nu s-a sfiit sa vorbeasca. De fapt, aceleasi ca si in alte parti, numai ca la o dimensiune mult mai mare. Capusari ale avutului public. Firme de casa sau de apartament ale unor interpusi ori pur si simplu clienti politici PDL, care au jumulit nu numai banii pusi la dispozitie de Ministerul Dezvoltar
