Justiţia din România încă mai operează pe principiul „Te băgăm la beci şi apoi căutăm dovezi”. Pe acest considerent a fost arestat primarul de la Peştişani şi uitat în arest timp de exact cinci luni. Sau cel puţin asta-mi lasă de înţeles o justiţie care nu a reuşit în tot acest timp să elaboreze actul de inculpare în acest caz.

Articolul din Constituţia României cu privire la libertatea individuală spune: „În cursul urmăririi penale, arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile”.

Adică, termenul maxim pentru a-l ţine pe un individ arestat e de şase luni de zile. Atunci cât e „termenul rezonabil” în opinia procurorilor care încă mai fac cercetări în cazul primarului Pavel?

Este adevărat, dosarul e unul complex, a fost începută urmărirea penală pentru mai multe persoane, au existat unele reţineri spectaculoase şi poate nu abordam acest subiect dacă nu constatam că Pavel e singurul fraier rămas în arest şi probabil singurul care va face puşcărie. Cel puţin asta e traiectoria cauzei de până acum, aşa cum am perceput-o eu. Este posibil să mă înşel, pentru că încă se mai anunţă surprize în viitorul apropiat. Cum se mai fac audieri, cum mai pică, pentru doar 24 de ore, câte unul în beciul poliţiei. Interesant va fi rechizitoriul în această cauză, sa vedem câţi din cei care au fost plimbaţi cu cătuşele prin faţa camerelor vor fi trimişi în judecată.

Revenind la cazul primarului din Peştişani, afirm cu tărie că nu pledez în favoarea nevinovăţiei acestuia. Asta o va decide justiţia. Prejudiciul creat statului trebuie să-l plătească cineva. Mă întreb, totuşi, ce motive solide au subzistat în tot acest timp, de a fost necesară cercetarea acestuia în stare de arest timp de cinci luni şi de ce alte per