- Social - nr. 227 / 21 Noiembrie, 2012 Nu l-am cunoscut pe Romeo Morari in anii lui clocotitori. Era, cum se spune, scump la vedere, prins in atatea risipitoare angarale ale unei institutii in care importat era cuvantul rostit, imprimat pe benzi magnetice, suportul pe hartie fiind mai mult orientativ, depasit de verva si ritmul oralitatii. Iar Romeo Morari facea Radio cu entuziasm si cheltuiala mare de timp, neglijandu-si multele-i disponibilitati creatoare, nu neaparat in asteptarea unor vremuri mai bune, ci pentru "cand le va veni vremea”. Poate ca acum Romeo Morari a considerat ca a sosit timpul sa mai recupereze din intalnirile lui cu muzele – si ale poeziei si ale picturii. A ales pentru acest moment sa se intoarca in timp, sa readuca in actualitate un gen aproape uitat: fabula. Gen odihnit, fabula e resuscitata de Romeo Morari, un moralist pur sange. Unul care a trecut prin destule experiente de viata pe care sa le cuprinda "in ordinea cuvintelor”, sa le dea relevanta si literara, si morala. Mini-fabule, midi-fabule si o maxi-fabula e o formula si ea moralista, ironica, atragandu-ne atentia asupra unui parametru prea usor trecut cu vederea: masura! Romeo Morari nu e un moralist incrancenat, chiar daca, intr-o formula canonica, sub zambetul lui se ascunde dispretul. Mini fabulele sale sunt concentrari epigramistice, ca respiratia sa creasca treptat in amplitudine, pana la maxi fabula sa, in fapt, o... mini sceneta a moravurilor de pe scena (vietii). Si ca sa nu le fie urat, fabulelor le-au fost atasate caricaturi, in registru tematic independent, astfel ca ai senzatia, ca in reclamele comerciale, de doua carti intr-una! NICOLAE BACIUT - Social - nr. 227 / 21 Noiembrie, 2012 Nu l-am cunoscut pe Romeo Morari in anii lui clocotitori. Era, cum se spune, scump la vedere, prins in atatea risipitoare angarale ale unei institutii in care importat era cuvantul rostit