Tânjim la un climat economic sănătos, întemeiat pe vocaţia pentru lucrul bine făcut. Nu-l vom avea înainte de grăbirea restructurării. Iată datele tabloului. Paradigma vremii.

Ce am câştiga grăbind restructurarea? Iniţial, mai puţin PIB. Dar un PIB sub potenţialul ţării vom avea şi dacă va fi grăbită restructurarea. Fiindcă valoarea adăugată ar urma să scadă un timp, până când lucrurile se vor înscrie pe un nou făgaş. Apoi, când restructurarea va începe să producă efecte, să crească rapid. Dacă însă nu va fi grăbită restructurarea, valoarea adăugată va fi tot mai mică, fiindcă vechile structuri vor continua să-şi etaleze neputinţa.

E cert că vremea aşteptărilor nu ne aduce nimic bun. E nevoie acum de logica şi de curajul de a înfrunta problemele cele mai dificile. Mai ales că România nu e cruţată în acest moment de astfel de probleme, începând cu primenirea actualei stări de lucruri.

Noi, românii, aveam de multă vreme nevoie de primenire în politică, în dezvoltarea socială, în cultură, în morală. Aveam nevoie de primenirea întregii societăţi. Dar înainte de toate, avem nevoie de primenirea economiei în consens cu legile pieţei libere. Soluţia? O nouă reformă. De această dată radicală. O reformă care să antreneze piaţa şi, cu ajutorul pieţei, să fie atacate structurile din companii. Numai aşa vom consolida un climat economic în care companiile să nu aibă de ales şi să se vadă obligate să-şi potrivească ceasornicele după orologiul din turnul pieţei. Atât cele de stat, cât şi cele private, fără nicio deosebire. Dar sistemul nostru de pieţe libere, integrate, nu e încă rodat. În aceste condiţii, ceasornicul din turnul pieţei fie că rămâne în urmă, fie că o ia prea mult înainte. Trebuie să fie reglat. Nu vor fi însă de-ajuns jumătăţile de măsură pentru ca mersul economiei reale să fie stabilit după orarul pieţelor. Numai accelerarea, dintr-o dat