Icoană din colecţia părintelui Costel Burlacu

Creştin ortodocşii sărbătoresc, an de an, la 21 noiembrie, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, mare praznic împărătesc, în amintirea zilei în care, Sfinţii şi Drepţii Părinţi, Ioachim şi Ana, au condus-o pe Preasfânta Fecioară Maria la templu, precum făgăduiseră Domnului. “După ce s-au sfătuit cu rudeniile lor ­ spunea părintele arhimandrit Cleopa într-una din predicile la această mărită sărbătoare ­, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana au adunat multe copile nevinovate şi curate, de o vârstă cu dânsa şi mai mari din Nazaret, ca să petreacă pe această copilă sfântă până la Ierusalim, cu făclii aprinse în mâini, cu cântări şi cu psalmi. Şi au pornit din Nazaret spre Templul din Ierusalim, cale de peste 150 km, mergând trei zile în şir. Şi era o minune mare şi prealăudată acea dumnezeiască adunare alcătuită din rudele Preasfintei Fecioare Maria. Pe cale cântau mai cu seamă psalmii lui David şi cele ce se potriveau cu această mare taină şi ducere a Maicii Domnului în Sfânta Sfintelor, zicând aşa: «Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău» (Psalm 44, 12)”. Sărbătoarea, după cum ne spune şi Sinaxarul, s-a făcut într-un chip minunat, şi a fost cuprinsă în Postul Crăciunului, înaintea Sărbătorii Bucuriei, când Cuvântul Lui Dumnezeu, Unul Născut, S-a pogorât din ceruri, S-a întrupat din Maria Fecioara şi în noaptea de Crăciun S-a făcut Om. Tot Sinaxarul se vorbeşte şi despre minunea prin care a fost născută Sfânta Fecioară de către Sfânta Ana, în vremea bătrâneţii şi despre făgăduinţa făcută de Drepţii Părinţi Lui Dumnezeu: “Praznicul Intrării s-a început din pricina aceasta: Ana, cea pururea pomenită, fiindcă mai toată viaţa a petrecut-o stearpă fără să nască prunc, ruga împreună cu bărbatul său, Ioachim, pe Stăpânul firii, ca să le dăruiască lor prunc şi, făgăduindu-se că,