Planeta gigantică Wasp 12b, observată în premieră în 2008, este consumată de propriul său soare. Steaua sistemului solar absoarbe toată lumina de o anumită lungime de undă, conform datelor furnizate de Telescopul Spaţial Hubble.

Wasp 12b este o planeta gazoasă uriaşă, având dimensiunea de 1,4 ori mai mare decât a lui Jupiter. Distanţa dintre stea şi planetă este atât de mică, încât Wasp face o mişcare de rotaţie completă în jurul soarelui său în echivalentul unei zile pământene. Terra efectuează rotaţia similară într-un an.

Proximitatea „fierbe" planeta gazoasă şi hrăneşte steaua sistemului solar: un nor cu o suprafaţă de trei ori mai mare decât a planetei Jupiter s-a evaporat deja. Doar o parte din norul gazos desprins de Wasp se îndepărtează de soarele canibal, spre spaţiul interstelar, informează dailygalaxy.com.

Stratul gazos „decojit" de pe Wasp este atât de subţire încât este la limita la care poate fi observat în lumina optică. Hubble a reuşit să observe fenomenul folosind lumina ultravioletă.

Cercetătorii au descoperit că unul din elementele componente ale norului este magneziul, element chimic foarte eficient la absorbirea luminii ultraviolete. Aceste lungimi de undă sunt foarte sensibile la prezenţa gazului rarefiat, steaua luminată astfel poate deveni complet invizibilă.

Studiul a fost realizat de aceiaşi cercetători care au şi identificat şi numit planeta în 2008, după numele consorţiului lor: Wide Angle Search for Planets (WASP). Experţii în originile cosmosului şi activitatea stelară de la Hubble Space Telescope au participat, de asemenea la realizarea cercetării. Astronomii de la Universitatea din Colorado au fost şi ei implicaţi în proiect.

Carole Haswell, lector în astronomie şi coordonatoarea studiului, a spus că o asemenea structură nu a mai fost observată pâncă acum. „Este ca şi cum s-ar fi aşternut un giulgiu pe