Dacă e să-i asculţi doar pe candidaţii la alegerile din 9 Decembrie, îţi vine să spui că Dumnezeu a pus mâna în capul României, fericind-o cu oameni unul şi unul, numai buni de pus la rana etern sîngerândă a necazurilor cu care se confruntă românii. Dacă, însă, apleci urechea şi la informaţii de genul „Fişă de candidat” (sau cam aşa ceva) difuzată de un post TV care nu mai are nici ce câştiga şi nici ce pierde din această campanie, te îngrozeşti! Dacă s-ar institui o comisie de etică naţională, deasupra partidelor, şi nu una ca cea a Monicăi Macovei, de care decidenţii să nu ţină seama, nu cred că 10% dintre candidaţi ar trece testul adecvării morale şi profesionale la calitatea de parlamentar. Practic, din lunga listă prezentată de postul TV reiese o colecţie de panglicari şi profitori care au făcut din sistem vaca lor de muls. Pentru aceştia, calitatea de parlamentar este doar drumul cel mai scurt spre obţinerea de profituri şi avantaje prin traficul de influenţă şi presiunile exercitate faţă de acele instituţii ale statului de la care pot obţine cele mai grase contracte pentru prestaţii nefăcute sau făcute în dorul lelii.

Şi nu doar atâta. Interesele se împletesc strâns cu relaţiile de familie şi de clan. Probabil că nici un parlament anterior nu s-a procopsit cu un atât de mare număr de neveste, amante, fii şi fiice, fini şi cumetri ca acesta. După „capitalismul de cumetrie” evocat de Ion Iliescu prin 2002, iată că a venit rândul „democraţiei reprezentative de cumetrie”. Senatul şi Camera Deputaţilor vor fi două mari familii de familii care au pus mâna pe tot ce mişcă, profitabil, în România. Iar caracteristica de fond a acestei acaparări o reprezintă statul, cu tot ce-i aparţine. Candidaţii nu doresc să ajungă în parlament ca să facă afaceri cu sectorul privat, ci cu statul, eterna sursă a profitorilor cu pretenţii de slujitori ai naţiunii.

Stau doa