- Editorial - nr. 227 / 21 Noiembrie, 2012 Uitandu-ma in jurul meu, ca oricare gazetar care-si respecta profesia, si simtindu-ma inconjurata si acoperita pana peste crestet de valurile urii planetare (inotator de performanta fiind in prea indepartata-mi tinerete), in prag de noua ciomageala pe viata si pe moarte (bine pusa in pagina de Novus Ordo Seclorum, zic gurile rele, dar eu nu cred!), am stat pret de o secunda a vesniciei, ca Ganditorul de la Hamangia (iertata fie-mi trufia, nu e decat o inofensiva licenta poetica!), intrebandu-ma si (marturisesc, spre a-mi fi pacatul pe jumatate iertat!) suduind evident nedelicat printre dinti: in fond, pe cine si ce anume mai putem iubi in leatul spre sfarsite 2012? Intrebarea esentiala, lepadandu-ne de circumstantialele ipocrizii, fiind, in fond, daca merita, daca mai stim si, mai ales, daca mai putem iubi? Si daca da, de ce? Si, mai ales, pe cine? Din capul locului va spun ca, in ciuda celor sase decenii de viata, deja duse pe Apa Sambetii in proportie de.... 60% (cu indulgenta!), eu... inca mai pot! Ei, da, iubesc atat de multi oameni, fiinte, plante, fenomene, prima zapada, primele flori de cires etc., incat as putea alcatui o trufasa enciclopedie a iubirii... de autor. Si, pentru ca, intre persoanele pe care le iubesc, le pretuiesc si le respect, in primul rand va aflati Dumneavoastra, cititorii mei, care de atatea ori m-ati incurajat (uneori m-ati si certat!) si m-ati sustinut, cu zeci, sute de scrisori, telefoane si mail-uri, sunteti primii carora va voi prezenta un mai tanar coleg de breasla, pe care sunt sigura ca internautii mureseni il indragesc si il pretuiesc tot atat de mult ca mine. L-am invitat la Targu-Mures, in ziua de 21 decembrie 2012, pentru a (pe)trece, impreuna cu publicul cititor, nu Sfarsitul Lumii, ci inceputul unui nou ciclu planetar, sub zodia Luminii, inaugurand Colocviile "Cuvantul liber” - "Pun