Eşti răcit şi vai de capul tău. Îţi bubuie tîmplele, nu poţi respira şi o tuse seacă îţi chinuie pieptul. Poţi să ai cincisprezece sau cincizeci de ani, mama ta îţi va reproşa că umbli gol pe stradă şi de-aia ai răcit. Îşi va aminti că iarna umbli cu capul gol şi că ieşi afară imediat după ce faci duş. Toate obiceiurile nesănătoase ale tale s-au copt, aşadară, exact în această răceală care te chinuie nespus. Abia apoi te va întreba dacă vrei un ceai, un paracetamol; nu contează ce răspunzi, tot le vei primi. Vei fi ridicat din fotoliul în care stai comod şi pus să stai într-un alt loc, mai călduros şi ferit de curenţi. Ai venit, neinspirat, într-o vizită de o oră, dar va trebui să aştepţi să fiarbă supa de pui – medicamentul împotriva tuturor bolilor. Eşti răcit – supă de pui, te doare stomacul – supă de pui, te-a părăsit iubita – supă de pui.
DE ACELASI AUTOR O Cola de sfîrşitul lumii Despre domnul Goe, cu simpatie La poştă Timp Te simţi bine cu ai tăi în duminica rezervată vizitelor. Bei o bere cu tata şi faceţi politică, îţi răsfoieşti rîzînd caietele de română din şcoala generală pe care ai tăi ţi le-au păstrat. Îţi citeşti compunerile poetice de printr-a şasea cu ceruri înstelate, greieri, holde blonde şi mai ştiu eu ce frumuseţi sămănătoriste ţi-o fi băgat profesoara în cap. Tata îţi zice că ţi-a păstrat şi cursurile din facultate şi te uimeşte propriul scris, văzînd pagini întregi cu teoriile lui Hjelmslev şi copacii generaţionali ai lui Chomsky. Te simţi bine, ziceam, pînă nu apare mama, veselă, cu telefonul în mînă: „Hai, nu vorbeşti cu mătuşa cutare (de a doua sau a treia alianţă), uite i-am zis că eşti şi tu pe-aici!“. Urli cît se poate de tăcut un „Nuu!!!“ disperat. Mama se apropie totuşi cu mîna pe receptor şi şopteşte: „Hai, mă, nu fi aşa sălbatică, nu te-a mai văzut de cînd erai mică“. Te zbaţi în braţele unei furii expresioniste de film mu
