Polemica din jurul participării României la Consiliul European din 22-23 noiembrie a prilejuit şi cîteva afirmaţii asupra cărora merită să zăbovim.

● Convocarea Parlamentului a fost pierdere de timp.

Nu, a venit doar prea tîrziu. Să ne înţelegem, implicarea Parlamentului în formarea poziţiei României la negocierile europene trebuie să fie normalitatea, şi nu excepţia. Problema este alta: că Parlamentul României a fost convocat de-abia cu două zile înaintea Consiliului European, şi nu înainte de anunţarea poziţiei de către Guvern şi Preşedinţie.

DE ACELASI AUTOR Un altfel de sfîrşit al lumii Trei iluzii ale dreptei de pe la noi Oficial, sîntem iar în "zona gri" Ceauşescu şi o campanie obosită Vă amintiţi cumva de vreo dezbatere parlamentară asupra Bugetului 2014-2020? În mandatul ce stă să se termine, Parlamentul României a strălucit prin absenţă măcar în ce priveşte afacerile europene. Şi, judecînd după calitatea persoanelor trimise să candideze prin colegii, n-avem a trage nădejde nici de la viitorul legislativ – deşi ar cam trebui.

Parlamentul României, cu majoritatea sa, devine însă un bun aliat al premierului în bătălia cu preşedintele, aşa cum în logica USL, ANI sau parchetele s-ar afla „de partea cealaltă“.

Adevărat este că liderii europeni care merg la Consilii, imensa majoritate premieri, deci dependenţi de Parlamentele naţionale, nu-şi pot permite să ignore poziţiile adunărilor legislative din ţările lor. Iar pentru unii şefi de guverne, aceste poziţii sînt chiar obligatorii, prin lege. Cunoscute fiind poziţiile exprimate la Bucureşti de către Guvern şi Parlament, preşedintelui Băsescu nu-i va veni uşor să joace la Bruxelles pe cont propriu. Nu se face. Păcat însă că rezoluţiile Parlamentului României reprezintă doar momente în lupta politică, şi nu rezultatele unor preocupări constante şi competente în afacerile europene. @N_