După ce primele şase staţii de metrou au fost date în exploatare, inginerii şi muncitorii au continuat să scurme Bucureştiul pentru a construi şi celelalte tronsoane de metrou. La fiecare inaugurare, venea şi tovarăşul şi crescuse încrederea în trenul subteran. Înainte de inaugurarea tronsonului Timpuri Noi- Republica, atât tunelul, cât şi vagoanele erau păzite cu stricteţe de Securitate.

Al doilea tronson de metrou, Timpuri Noi - Republica, s-a dat în exploatare la sfârşitul anului 1981. Cu o noapte înainte de inaugurare, tovarăşul Ceauşescu a trimis Securitatea să verifice traseul şi să ţină vagoanele sub pază.

„Îmi aduc aminte că, înainte de inaugurarea tronsonului 2, Republica - Timpuri Noi, am făcut probă de parcurs cu vagonul prezidenţial. Şi am luat foc în staţia Dristor. N-am ştiut de ce am luat foc. Abia ulterior, după ce am făcut analiza, am aflat şi asta. Mihai Ţibuleac, mecanicul instructor, a vrut să facă o demonstraţie cu oprire la peron dintr-un buton, de la maneta de mers-frână. Am investigat noi după aceea ce s-a întâmplat. Din dorinţa de a economisi o bucată de ţeavă, cei de la I.V. Arad s-au abătut de la schema iniţială. Toată noaptea am pregătit altă ramă cu Securitatea. A ieşit bine şi a doua oară", povesteşte Octavian Udrişte, unul dintre oamenii care au pus bazele metroului bucureştean.

Înainte de sosirea cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu, în dimineaţa inaugurării, au venit câţiva angajaţi de la Sanepid, îşi aminteşte Octavian Udrişte, care i-au dat cu alcool pe mâini pe toţi cei care aveau să fie în preajma celor doi. Au curăţat, tot cu spirt, şi speteaza scaunului mecanicului pe care avea să pună mâna tovarăşul.

„Bă, tu vorbeşti ca un popă de ţară"

Metroul din România avea, la vremea aceea, cea mai mare distanţă între staţii, aproximativ 1.500 de metri. Inginerii care lucrau la construirea metroului precum şi