Doamna între două vîrste intră, timid, în biroul prodecanilor. „Bună ziua“, spuse, „am şi eu o problemă legată de cazare.“ Unul dintre cei doi bărbaţi prezenţi o invită să se aşeze în dreptul biroului său. „Vă ascult!“ „Ştiţi“, începu doamna, „fata mea e studentă, în anul al III-lea, la dumneavoastră, la Litere, şi, în toamna aceasta, nu a primit cazare.“ „Nu a avut punctajul necesar?“ „Nu ştiu exact. Noi nu am venit niciodată la ea de cînd e studentă... Ştiţi, veniturile sînt mici. Anul ăsta am insistat totuşi să-mi dea adresa de la cămin, ca să vin şi eu pe la ea. Nu a mai trecut de zece luni pe acasă. A ajuns bursieră Erasmus şi se află în Franţa. Mi-a comunicat că mai lipseşte două luni, dar să nu vin la ea, că, oricum, nu i s-a aprobat cazarea, dar se va descurca ea cu gazdele. Ei, cum să nu vin? Cum să se descurce cu gazdele? M-am speriat foarte tare şi de aceea am intrat în audienţă la dumneavoastră. Nu se poate să nu aibă punctaj. Fata a fost mereu foarte studioasă. E bursieră...“ „Înţeleg“, o întrerupse prodecanul. „Numele, vă rog!“ „Poftim?“ întrebă femeia. „Numele fiicei dumneavoastră...“ „Ah, da: Alina. Alina Bucluc.“ Bărbatul zîmbi vag, dar nu de sonoritatea numelui, ci la amintirea unui banc englezesc, pe care i-l „interpretase“ deunăzi, zglobiu, decanul. (Se întîlneşte James Bond cu omologul lui sovietic şi se prezintă în stilu-i caracteristic: „Hello, I’m Bond. James Bond.“ Rusul replică imediat: „Hielău, I’m Ghei. Ser. Ghei.“)

DE ACELASI AUTOR O maladie autohtonă S'il vous plaît, monsieur Supermarket transilvan O dilemă (veche), RATP Începu să tasteze grăbit la computer, după care privi în ecran cu maximă concentrare. Într-un tîrziu, zise nedumerit: „Doamnă, noi nu am respins cererea fetei dumneavoastră, întrucît nu era nimic de respins. Domnişoara Bucluc nu apare deloc în calculator, ceea ce implică faptul că ea nici măcar nu a solicitat