Moartea "Singuraticului George", la vârsta de 100 de ani, în iunie, a părut că a reprezentat semnalul care a anunţat dispariţia speciei Geochelone Abigdoni, întrucât acel animal era considerat ultimul ei reprezentant. "Singuraticul George" a murit într-o rezervaţie naturală izolată din Oceanul Pacific, aflată la o distanţă de 1.000 de kilometri de coastele ecuadoriene.
Însă moartea lui "nu reprezintă sfârşitul acestei specii de ţestoase uriaşe", a anunţat într-un comunicat conducerea Parcului Naţional Galapagos, în urma unui studiu ştiinţific, care a evidenţiat existenţa altor exemplare din această specie.
Studiul, realizat în colaborare cu Universitatea Yale din Statele Unite, "demonstrează existenţa a 17 ţestoase" care au aceeaşi ascendenţă, după analiza a 1.600 de eşantioane, a precizat aceeaşi sursă.
Noile ţestoase uriaşe au fost descoperite pe un vulcan de pe insula Isabela, care aparţine arhipelagului ecuadorian, la fel ca insula Pinta, unde a murit "Singuraticul George".
Studiul, care va fi publicat în revista Biological Conservation, a permis identificarea a nouă femele, a trei masculi şi a altor cinci exemplare tinere, al căror sex nu a fost deocamdată descoperit, care prezintă cu toţii aceleaşi gene ca renumita ţestoasă centenară.
Potrivit autorilor studiului, "această descoperire marchează un prim pas către recuperarea speciei Geochelone Abigdoni, printr-un program de reproducere asistată şi de creştere în captivitate".
"Singuraticul George" a murit din cauze naturale, după mai multe tentative de reproducere rămase fără rezultat, într-un centru de creştere a ţestoaselor uriaşe.
Considerat un simbol al luptei pentru protejarea ecosistemului, el a fost înscris în luna iulie de guvernul ecuadorian în patrimoniul naţional.
Între 30.000 şi 40.000 de ţestoase, reprezentând zece specii diferite, trăiesc în pre
