Violenta verbala ne inconjoara, din nefericire, ne urmareste la tot pasul. O cunoastem cu totii, in viata de zi cu zi, o recunoastem si o blamam, dar nu ne putem abtine s-o folosim. Pe rand, ne transformam in victime si agresori, jucand niste roluri ce nu ne onoreaza.
Limita de sensibilitate la agresiune a crescut tot mai mult, iar flagelul nu iarta pe nimeni, indiferent de varsta, sex, religie sau rasa. Copiii nostri sunt direct afectati, sunt primii care au de suferit, fiind - asa cum de fapt este normal - mai sensibili.
Violenta prin intimidare sau amenintare poate provoca traume in stare sa compromita dezvoltarea indivizilor, a familiilor sau a intregii comunitati - adica a copilului tau si familiei tale, a societatii in care traiesti.
Despre acest subiect am stat de vorba cu Andreea Marin Banica, una dintre persoanele publice din Romania care se implica in foarte multe campanii umanitare.
Vedeta Tv a declarat pentru Ziare.com ca nu s-a confruntat direct cu cazuri de violenta verbala, dar ca stie ca exista si, mai mult, are o prietena ce a trait o astfel de experienta.
Cuvintele dor: Violenta verbala, un flagel care lasa urme in sufletele copiilor nostri
"Am o prietena care stiu ca a trecut printr-o perioada in care reactia dascalului a inhibat-o atat de mult, i-a limitat indrazneala de a intreba, de a fi creativa, incat daca parintii nu ar fi avut inspiratia sa o mute intr-o alta clasa, si-ar fi pierdut aproape total increderea in sine si asta nu e putin lucru", ne-a povestit Andreea Marin Banica.
Ea considera ca un agresor de acest gen se manifesta astfel din cauza frustrarii. "Din sentimentul inferioritatii pe care nu-si doreste sa il recunoasca, vrea sa simta ca are puterea de decizie", a spus Andreea Marin Banica, adaugand ca in acest fel cel violent vrea sa induca ideea ca el
