Armata lui Traian Basescu viseaza frumos. Din punctul ei de vedere. Iluzia ca, la capatul alegerilor parlamentare, va avea loc un puci in interiorul PNL, de natura sa rastoarne rezultatul alegerilor, prinde din ce in ce mai mult contur. Si, din acest motiv, ea este vanturata nu ca ipoteza de lucru, ci pur si simplu ca o perspectiva viabila in presa inca aservita regimului si pe canalele de stiri ale acestuia. Mai mult chiar, Calin Popescu Tariceanu s-a trezit, pe neasteptate, inghesuit si presat sa faca declaratii de natura sa puna sub semnul intrebarii consistenta USL. Se vorbeste nu pe la colturi, ci deja in clar despre un puci.
Sa spunem, in clar, ceea ce se vehiculeaza si sa ne imaginam, prin absurd, ca va fi declansat un puci anti-Antonescu. Avem ca punct de plecare o realitate. In tabara liberala exista si acum, cum au existat intotdeauna, divergente de opinii. Puncte de vedere diferite, privind directia in care se indreapta partidul si modul in care este condus. Acest fenomen nu numai ca a insotit constant istoria recenta si mai putin recenta a PNL dar este cat se poate de firesc sa se manifeste de cate ori partidul parcurge o etapa importanta. Care este, deci, conjunctura in care ne aflam?
PNL se transforma dintr-un partid sa-i spunem de familie, a carui doctrina este extrem de bine precizata, intr-un partid de masa. Cu o doctrina ceva mai difuza. Acest fenomen a devenit vizibil cu ocazia alegerilor locale, cand liberalii au depasit pragul de 20 la suta si va fi cu atat mai vizibil dupa alegerile parlamentare, cand, in mod normal, USL se asteapta la un succes rasunator, din care o parte consistenta ii va reveni PNL-ului. Nu ma gandesc la altceva decat la votul politic si la procentul de parlamentari. Este cat se poate de natural ca, in aceste conditii, urmandu-si pana la urma propria evolutie, PNL sa-si deschida portile unor categorii mai largi
