● Sorin Stoica, Dincolo de frontiere. Opere, Editura Casa de Pariuri Literare, 2012.
Sorin Stoica (27 iulie 1978 – 6 ianuarie 2006) este cel mai tînăr scriitor contemporan căruia i se dedică un volum de opere. Peste o mie de pagini care adună numai literatura, nu şi cercetările academice, din sfera antropologiei culturale şi etnografiei mass-media. Căci Sorin Stoica a terminat Facultatea de Jurnalism din Bucureşti, la a cărei Catedră de Antropologie Culturală a şi predat cîţiva ani, apoi a fost asistent cercetător la Muzeul Ţăranului Român, postúri din care a coordonat, împreună cu Zoltán Rostás, şi două cărţi de istorie orală: Istorie la firul ierbii. Documente sociale orale şi Televizorul în micul infern. Literatura cuprinsă în acest remarcabil volum de Opere înseamnă, cu totul: un volum de proze scurte (Povestiri cu înjurături), plus alte cîteva grupaje de proze publicate prin volume colective (Povestiri mici şi mijlocii şi Cartea cu Euri), două romane (Dincolo de frontiere şi O limbă comună), Jurnalul (scris în ultimul an de viaţă), publicistica – adunată în volumul Aberaţii de bun-simţ, dar şi alte 400 de articole (din Dilema veche, Suplimentul de cultură, Cultura, Formula AS, Deci, Vatra, dar şi o rubrică, inaccesibilă pînă acum, ţinută într-un cotidian din Cîmpina), corespondenţa electronică, note şi fragmente din agendele rămase inedite.
Excepţia o reprezintă dizertaţia de masterat, inedită din toate punctele de vedere, intitulată Mitul poetului beţiv şi realizată sub îndrumarea profesorilor Şerban Anghelescu şi Vintilă Mihăilescu. (Fac aici o paranteză pentru a remarca, o dată în plus, cît seamănă destinul lui Sorin Stoica şi cel al lui Anton Holban: amîndoi au murit tineri, amîndoi au apucat să scrie cîteva cărţi importante, omogene, care se continuă una pe alta, doar că, în timp ce Holban a avut toată viaţa obsesia morţii, sfîrşind stupid d
