Sîntem în plină campanie electorală, iar televiziunile noastre îşi împart ecranele în două şi în trei pentru a ne arăta nişte mutre paralele care discută aprins despre lucruri care lor li se par importante. Iar noi, vrînd-nevrînd, sîntem bombardaţi cu scandaluri, scene de mahala şi nenumărate năzbîtii electorale. Un serial inepuizabil. Fenomenul n-a început însă de azi, de ieri şi n-ar strica puţină relativizare prin amintirea unor personaje care au populat scena publică în anii de după Revoluţie.

DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Comedia decoraţiilor Vi-l mai aduceţi aminte, de exemplu, pe Iosipescu Zambra, cel care, deşi nu părea major, ajunsese să facă parte din coloratul CPUN? Cred că a fost primul om din România pe care l-am auzit definindu-se singur drept „politician“. Se pretindea reprezentantul partidului Naţional Progresist, apoi s-a autoînnobilat cu titlul de „conte“, iar în zilele noastre continuă să transmită mesaje de Anul Nou către popor. Figură de neuitat era şi Nica Leon, cel care povestea că a reuşit cu o petardă să dea peste cap mitingul convocat de Ceauşescu, pe 21 decembrie, în Piaţa Palatului. Şi el membru al CPUN-ului iniţial, a înfiinţat Partidul Liber Democrat cu care nu a obţinut voturi, ci doar un sediu pe Bulevardul Elisabeta pe care l-a ocupat mulţi ani abuziv. Prin 2008 încă mai avea energia să se înjure cu Ion Iliescu. Un alt adversar permanent al lui Nica Leon, cu care se înjura şi se ameninţa de cîte ori avea ocazia, era fiorosul colonel Iordan Rădulescu, şeful unei asociaţii de revoluţionari. Nici Dumitru Dincă nu e de uitat. Acum vreun an era membru PDL, de unde şi-a dat demisia. O altă figură era Gheorghe Zainea, şeful organizaţiei Jilava 21-22 decembrie ’89, cel care, pentru a atrage atenţia asupra unei importante cauze (nu mai ştiu care), se băgase într-un sicriu în faţa uşii apartam