E un refren care se aude din ce în ce mai des. Zeci, sute de doamne şi domni, povestind în toate împrejurările – la o petrecere, la restaurant, în interviuri şi în articole – despre visul sau despre decizia de a se muta la ţară. În ultimele două săptămîni, parcă s-a rupt barajul lacului de acumulare în care se aduna dorinţa de a evada din oraş. Mai toţi prietenii şi cunoscuţii cu care m-am văzut în vremea asta au dat glas dorinţei fierbinţi de a spune la revedere urbanului şi de a îmbrăţişa, pasional, ruralul. În poveştile celor mai mulţi dintre ei, cîmpurile pline de flori şi iarbă înaltă, unduindu-se în bătaia vîntului, dealurile molcome, rîurile care susură în fundul grădinii, livezile grele de rod şi casele vechi, cu prispe mirosind a busuioc şi dovleac copt, abia aşteaptă să primească orăşenii reîntorşi la sînul matern al naturii. În cele mai multe cazuri, nici măcar nu e vorba de alergarea după o casă de vacanţă, după un loc în care să te retragi la sfîrşit de săptămînă, ci despre exprimarea clară a dorinţei de a părăsi definitiv oraşul.

DE ACELASI AUTOR Să răcnim Crăciunul! Formidabila armă biologică Spectaculoasele abilităţi ale păsărilor de pradă "În odaie intunerec, în orchestră melodramă" De cele mai multe ori, doamnele proiectează pe ecranul idealului rural poveşti înflorate ca o cămaşă de la Muzeul Satului, scenarii idilice în care deschiderea unei pensiuni joacă, de obicei, rolul principal. Curg planurile-secvenţă în care garderobele urbane iau drumul donaţiilor către săraci, apartamentele şi casele se vînd fără milă, legătura cu spaţiul urban se taie din rădăcină, iar uliţele satelor cochete se umplu de prospătură hipsterească. Înlăţuirile de imagini continuă cu aşezarea la vatra satului, ridicarea pensiunii, aranjarea grădinii de zarvaturi, umplerea pivniţei cu murături, dulceţuri, cîrnaţi afumaţi, slănini şi jamboane, selectarea atentă a s