"Nu mai vleau la gladinita. Matei e lau cu mine". Din pacate, cu totii am auzit, macar o data, astfel de vorbe rostite de un copil, dar putini sunt cei care le trateaza cu seriozitate si inteleg ce se ascunde cu adevarat in spatele lor.
Spuse in mod repetat, marturisiri de genul "Mami, Corina imi zice 'grasanu'" sau "Nu pot sa ma joc cu ei, Adi nu ma lasa" ar trebui sa le atraga imediat atentia parintilor si educatorilor, deoarece sunt semnale ca un copil este victima violentei verbale, fenomen din ce in ce mai raspandit, nu doar la noi, ci si in intreaga lume.
Violenta verbala este un comportament agresiv pe care il manifesta copiii de varsta prescolara si scolara bazat in special pe un dezechilibru de putere, real sau nu. Cunoscut in engleza sub numele de "bullying", acest tip de violenta se caracterizeaza prin faptul ca se manifesta in mod repetat sau are potentialul de a se repeta.
Simplu conflict sau violenta verbala?
Perioada prescolara reprezinta, in cele mai multe cazuri, prima oportunitate a copiilor de a interactiona cu alti copii. Intre 3 si 5 ani, micutii invata cum sa relationeze cu cei de varsta lor, sa coopereze, sa imparta, sa ii ajute, dar si sa ii inteleaga pe ceilalti.
Desigur, unii copii sunt de felul lor mai impulsivi, incearca sa se impuna in felul lor atunci cand nu obtin ce vor, dar asta nu se incadreaza intotdeauna la categoria "bullying".
Diferenta dintre un conflict intre doi copii si acest tip de agresivitate este data de intentie. De exemplu, daca doi copii se lupta pentru o jucarie, acesta este doar un conflict, in schimb, daca unul dintre ei ii ia, in mod repetat, jucariile celuilalt si se bucura cand il vede plangand, atunci este vorba despre comportamentul nedorit la care ne referim in cadrul campaniei "Cuvintele dor, nu-i asa?", sustinuta de Romtelecom.
@N_P
