In timpul bombardamentelor asupra Bucurestiului din vara anului 1944, unul dintre cele mai tragice momente aparea atunci cel cand erau adusi pentru operatie multi raniti, toti deodata, in timp ce nu existau aproape deloc medici disponibili, cei mai multi fiind plecati pe front.

Intr-o asemenea circumstanta, a fost adus un copil ranit la cap, a carui singura salvare era interventia profesorului Bagdasar, care nu dispunea de nici un minut liber. Copilul era ca si condamnat.

Spre surprinderea chiar a profesorului Bagdasar, o tanara studenta, prezenta pentru practica in echipa sa, s-a oferit deodata sa opereze ea, cu o explicatie logica: neoperat, copilul moare sigur. O incercare, oricat de mici ar fi sperantele, este totusi o sansa.

Era riscant sa pui bisturiul in mana unei studente, dar era chiar 100% riscant sa-l lasi sa moara. Profesorul a incuviintat incercarea, iar operatia studentei a reusit.

Visul de aur: la Falticeni

Mult ma tarziu, doctorita Sofia Ionescu-Ogrezeanu va declara intr-o emisiune televizata: "aceasta operatie mi-a decis viata pentru 47 de ani inainte, cat am stat in neurochirurgie, si mi-a adus-o la 180 de grade fata de ceea ce imi propusesem eu, o viata linistita de medic internist in orasul meu natal, Falticeni".

Acolo s-a nascut Sofia Ogrezeanu, intr-o familie simpla, unde tatal era casier la o banca, iar mama casnica. Modesta familie si-a trimis copilul la scoala elementara din Falticeni si la singurul liceu din acelasi oras, unde a absolvit primele sase clase.

Pentru ultimele doua clase, Sofia si-a convins familia s-o inscrie la un liceu mai bun din Bucuresti, unde si-a dat bacalaureatul si unde s-a pregatit pentru Facultatea de Medicina.

Desi numarul de candidati era mare in acel an 1939, Sofia Ogrezeanu din Falticeni a reusit la admitere si s-a asez