Apropierea sfarsitului de an aduce intotdeauna in discutie subiectul bugetului de stat pentru anul urmator. Fie ca este vorba de nivelul deficitului din produsul intern brut pe baza caruia este construit bugetul, de liniile directoare ale bugetului, sau de structura bugetelor diferitelor sectoare, cum ar fi apararea, sanatatea, turismul, etc., bugetul de stat este aproape intotdeauna contestat, genereaza nenumarate nemultumiri si critici.
Cu toate acestea, in ciuda criticilor aduse de actorii vietii politice si de business, exista o aparenta lipsa a parghiilor juridice cu privire la controlul sinceritatii bugetului, inaintea adoptarii acestuia.
Aceasta ezitare provine dintr-o intrebare cat se poate de legitima: este obligatoriu oare ca bugetul sa fie sincer si, mai precis, cine asigura respectarea sinceritatii bugetului?
Constitutia Romaniei nu stabileste care sunt principiile bugetare, ci prevede numai ca Guvernul elaboreaza anual proiectul bugetului de stat si pe cel al asigurarilor sociale de stat, pe care le supune spre aprobare Parlamentului. In schimb, legea privind finantele publice stabileste ca bugetul trebuie sa respecte urmatoarele principii: al universalitatii, al publicitatii, al unitatii, al anualitatii, al specializarii bugetare si al unitatii monetare. Nimic insa despre sinceritate. Care ar putea sa fie solutia?
Raspunsul ne-ar putea fi oferit, ca in multe alte cazuri, de sistemul de drept francez. Desi principiul sinceritatii bugetare nu este reglementat expres in Constitutia Frantei, Consiliul Constitutional francez a reusit sa cearna acest principiu din ansablul dispozitiilor constitionale. Cu privire la semnificatia sinceritatii bugetului, Consiliul Constitutional a precizat ca sinceritatea se caracterizeaza, in principiu, prin absenta intentiei Guvernului de a denatura echilibrul bugetar precum si datele previzionale (econo