Să-l redescoperim pe cel care a fost Şerban Ionescu, în ultimul interviu acordat revistei OK!
Cum îţi găseşti puterea s-o iei de la capăt atunci când pare c-ai ajuns la un sfârşit de drum?
Eu sunt Balanţă. Pot trece de la o stare la alta în câteva secunde. Pot să fiu un orizont liniştit şi calm şi pot să fiu o tornadă şi să devastez. Ca educaţie şi cultură, ăştia sunt doi vectori care te ajută să-ţi echilibrezi într-un fel stările sau situaţiile prin care treci, chiar dacă nu totdeauna ai rezolvarea cea bună sau cea care să te avantajeze pe tine ca individ. Eu nu cred în oamenii care au principii, pentru că au permanent tentaţia să le calce.
Teoretic, asta înseamnă că n-aveți principii...
Nu, am niște reguli. Nu-s principii, alea sunt stenice, sunt solide... Am niște reguli, pe care pot să le încalc sau să nu le încalc. Cum e Decalogul... Am și eu decalogul meu. Pe cel mare l-am călcat de milioane de ori, dar decalogul meu nu prea-l calc. Și, în sensul ăsta, spun că prefer să pierd decât să sufere oamenii din jurul meu.
Aşadar, dacă "amorul te purifică", cum aţi declarat în toiul scandalului divorțului, în cheie ironică, şi o criză te poate purifica...
Dacă conține multă apă, da...
Aveți nevoie de...
Tot timpul! (râde)
De familie...
Pentru un actor, familia e foarte importantă. Poate mai importantă decât pentru alții. Pentru că acolo îți găsești liniștea, echilibrul, cu toate nuanțele unei căsnicii. Pentru că nu totul e liniar. Nu poate fi. E o minciună asta...
Sau ipocrizie...
Sau ipocrizie, să nu-i spunem minciună că suntem prea acuzatori. Dar ai nevoie de familie, pentru că actorul e un instrument delicat. Și asta știe foarte puțină lume. Poate și noi, foarte puțini dintre noi, ținem seamă de lucrul ăsta. Nu e ușor să faci meseria asta... Lumea zice: "A, e teatru!". Teatrul nu e minciună. Acolo sunt stăr
