S-a tot vorbit, şi pe bună dreptate, de discrepanţele evidente, flagrante, între sat şi oraş. Din România. Recent, mergînd prin niscaiva sate, după o oarecare pauză, constat că, în anumite privinţe, lucrurile nu mai stau chiar aşa. Discrepanţele pe care le tot comentam s-au mai diminuat. Desigur, un rol important trebuie să-l fi avut migraţiile masive, cel puţin din anumite zone, la lucru în străinătate. Poate şi reţelele de cablu şi Internet.
În orice caz, cel puţin în zona bunicilor mei, cea de pe lîngă Cîmpulung Muscel (şi sînt convinsă că e departe de a fi singura), oamenii pe care i-am vizitat nu (mai) trăiesc cu mult diferit de felul în care trăim noi, în „inima Capitalei“.
Generaţia mai tînără a familiei mele de acolo şi-a renovat partea lor de casă cam în acelaşi stil în care mi-am renovat şi eu apartamnetul de bloc: au pus cam aceeaşi categorie de parchet, cam aceeaşi faianţă, aceleaşi lămpi, băi, WC-uri, chiuvete. Posedă un tip asemănător de televizor, DVD player, combină muzicală şi computer.
DE ACELASI AUTOR Listă de cadouri Mica doză de transcendent (Alte) filme de Crăciun Decembrie timpuriu Nepoatele mele de acolo îşi ocupă timpul liber uitîndu-se la filme pe calculator. Verii mei mi-au mărturisit că acum cumpără mai tot de la supermarket, cu excepţia fructelor şi legumelor, pentru că nu mai au vacă (ce-i drept, mai au, totuşi, găini şi porc). Fetelor le dau la şcoală mezeluri de la supermarket.
Verişoara mea ne-a primit cu o prăjitură-surpriză, luată de pe Internet. De altfel, ea e destul de activă pe Facebook. Nici între vacanţele lor şi ale noastre nu e o mare diferenţă: vara merg la mare sau prin ţară. Alţi veri ai mei din zonă ajung şi în străinătate.
Nici felul lor de a se îmbrăca nu e foarte diferit de al nostru. Desigur, există deosebiri de nuanţe, dar tipul de haine alese – blugi sau pantaloni negri, tricouri cu i
