Campania electorală din acest an e aşa cum n-a mai fost vreodată în ultimele două decenii şi cum nu va mai fi de aci înainte... Dincolo de limbajul grobian şi colorat, de trivialitatea promovată ca stil de viaţă, ceea ce mă impresionează este ubicuitatea mediocrităţii: oameni ieşiţi din nimic încercînd din răsputeri să fie „cineva“. Cine? Omul politic de astăzi a devenit sinonim cu „ceva“ foarte înalt şi aducător de venituri multe, sigure, influenţă, matrapazlîcuri, ceva alişverişuri, ceva femei frumoase, „rele de muscă“ şi iubitoare de trai dulce, ceva chermeze pe spezele norodului, ceva carete scumpe, astfel încît viaţa politică pare o aşa hazna… Gîndiţi-vă la tot ce poate încăpea într-o hazna turcească aurită consumată dizgraţios şi puturos într-o hazna românească.

DE ACELASI AUTOR Cui i-e frică de prostime? Ghearele lungi ale dregătoriilor Despre vrăjitori şi vrăjitoare „Sminteala limbii“: despre sudălmi şi ocări Am tot auzit şi tot aud vorbindu-se despre degradarea vieţii noastre politice, de educaţia noastră atît de sumară şi superficială, de prostie şi prostime, de toate… Şi de acea frumoasă şi salvatoare „epocă de aur“ în care… Nu ştiu ce-o fi fost în acea frumoasă „epocă de aur“, că n-am ajuns s-o cunosc, ştiu doar că pe la noi lucrurile n-au stat nici mai altfel, nici mai altminteri decît astăzi, iar „politica“ s-a făcut cu ce s-a putut şi de cine a putut. Vă pun spre exemplificare cîteva fragmente din Arhondologia Moldovei, scrisă de paharnicul Constandin Sion, între 1844 şi 1856, oglindind fireştile nemulţumiri cu privire la popularea slujbelor „politice“ de către contemporanii săi.

„Pavlov. Mai mulţi, unii moldoveni, alţii greci, porecliţi de pe numele părinţilor lor, ruşinîndu-se cu adevăratele porecle, ca să nu se nimerească din care opinci au ieşit; toţi ridicaţi de către Mihai vodă Sturdza la boierii; unul cu aşa poreclă (aici cu sens