Incertitudine, frica, durere. Acestea sunt coordonatele în jurul cărora gravitează în aceste zile grele viaţa românilor stabiliţi în Ţara Sfântă. Atentatele şi acţiunile armate, desfăşurarea impresionantă de forţe au readus pe buzele şi în sufletul acestora mai mult ca oricând dorinţa de pace, de linişte.

Dincolo de prezentările oficiale stă, aproape întotdeauna, drama oamenilor. Acesta este şi cazul românilor care de ani de zile şi-au construt viaţa în Israel şi ale căror temelii le sunt zdruncinate în aceste momente de alarme, sirene, atentate, moarte şi violenţă.

Doi dintre aceştia au acceptat să împărtăşească din experienţele pe care le trăiesc în aceste zile tensionate reporterilor „Adevărul".

"Pe scurt, Israelul în prezent este secţionat în două, de la centru spre sud în teroare şi de la centru spre nord în rutină. Eu şi soţul meu locuim în zona Haifa, în nord. Raza de acţiune a rachetelor Hammas se opreşte la Tel Aviv. Cu toate acestea, stresul ne marchează şi pe noi. Viaţa de zi cu zi este condiţionată de alarme. A trebuit, de exemplu să îmi contramandez tratamentul medical pe care îl făceam la un cabinet în Rehovot. A trebuit să contramandez vizita la sora mea în Rishon Le Zion. Chiar acum o oră (mesajul a fost trimis în cursul zilei de marţi, 20 noiembrie - n.r) a fost "tzeva adom" (alarmă) în oraşul ei. Din fericire rachetele au căzut într-o zonă nelocuită.

Unde nu au putut ajunge rachetele, vor ajunge sinucigaşii

Somatizăm cu toţii stesul şi teroarea, chiar dacă locuim în zone în care nu sunt alarme. Nu am reuşit să dorm nicio oră pe noapte în ultima săptămână, doar ziua - printre picături. În plus trebuie să îmi liniştesc părinţii care locuiesc în România fără a-i minţi. Şi nu e uşor. Cu toata situaţia tensionată, cu tot războiul de uzură care durează de ani buni, niciodată şi nicăieri nu m-am simţit mai în siguranţă decât ai