Majoritatea programelor operaţionale cu fonduri europene sunt presuspendate, fraudele şi gestiunea lamentabilă sunt la ele acasă, banii de la UE nu mai vin şi mulţi dintre cei care au venit trebuie returnaţi în cadrul corecţiilor financiare.

Campania electorală din România a inclus, în ultima vreme, un nou motiv de polemică şi de acuzaţii între actorii politici, anume planificarea financiară viitoare a UE, 2014-2020, în condiţiile în care rata de absorbţie a fondurilor între 2007-2013 este de sub 10% (1,8 mld. euro din totalul alocărilor pe fonduri structurale de 19,6 mld. euro). Vindem blana ursului din pădure, visăm la alocări suplimentare faţă de exerciţiul financiar curent de 10 mld. euro pentru 2014-2020 când realitatea este că, în şase ani de la integrarea în UE, nu am absorbit nici două miliarde de euro din cele aproape 20 de miliarde de euro care ne-au fost alocate. Două sunt problemele care trebuie să-şi găsească rezolvarea: cum mai cârpim actualul exerciţiu financiar ca el să nu fie un dezastru absolut şi cum ne pregătim pentru cel viitor?

Soluţia este în mâna guvernelor şi a partidelor care le susţin. Care sunt soluţiile oamenilor politici pe un subiect atât de sensibil care îi priveşte nu doar pe beneficiari, ci şi societatea şi economia în ansamblul lor? Pentru că 1 mld. euro intrat în economia românească aduce un plus de 0,6% în PIB. Bugetul de stat pe 2012 bugetează la venituri 13 mld. lei (2,9 mld. euro) din fonduri UE, dar este clar că aceşti bani nu vor mai veni, în condiţiile în care până acum am luat anul acesta 800 mil. euro, iar programele sunt presuspendate. Iată cum neabsorbţia fondurilor poate da peste cap chiar echilibrul bugetar.

Societatea Academică Română (SAR) şi Fundaţia Friedrich-Ebert-Stiftung au căutat răspunsuri la partidele politice într-o întâlnire organizată între reprezentanţii acestora şi beneficiarii, consu