Înainte de a se afirma ca scriitor, Vlad Zografi a fost fizician, și nu unul oarecare. După un doctorat în fizică atomică la Paris, a publicat, sub numele de Vlad Djamo, ca prim autor, cîteva articole în reviste foarte bune (Physical Review B, Physical Review Letters,Surface Science). Articolele acestea au, pînă acum, 104 citări ISI, deși fizicianul Djamo și-a încetat activitatea în 1997, anul apariției ultimului articol, de nu chiar mai înainte. Nu e puțin, mai ales în condițiile în care citările au devenit valută forte și mulți citează ca să fie citați. Abando­nînd fizica și metamorfozîndu-se în scriitor – de teatru, cum îi place să precizeze –, Vlad Zografi a păstrat, totuși, foarte mult din formația sa de om de știință, lucru vizibil nu doar în felul cum organizează editarea de carte științifică, dar și în publicistica sa și, foarte recent, în volumul de eseuri Infinitul dinăuntru (Editura Humanitas, 2012). Infinitul dinăuntru e o colecție de șase eseuri (povestiri le numește autorul), deloc disparate, despre „om, societate și istorie“. Ceea ce nu lămurește mare lucru – la ce alt­ceva s-ar putea referi orice scriere? Să zicem că elimină natura... De fapt, Vlad Zografi pleacă de la cîteva situații sau teme din literatură și, prin ele, făcînd un fel de critică de text (și de spectacol virtual), ajunge să vorbească despre chestiuni foarte profunde, care ies din sfera literaturii. Sau nu ies? Aici e dificultatea și miza acestei cărți. Vorbim despre lume pornind de la sau trecînd prin literatură, adică de la un construct secund, sau interpretăm literatura pe baza a ce știm despre obiectul ei? Zografi se amuză să nu răspundă explicit și împletește pînă la topire domeniile. Asemenea lui Kundera, și Zografi crede că există o zonă a umanului la care omul nu poate ajunge decît prin intermediul literaturii. Am spus „literatură“ deși punctele de pornire sînt, cu doar