Ajungand la acea trasatura specifica statului de drept ca forma de guvernare corespunzand nevoilor si aspiratiilor omului contemporan, si anume ca este prima oranduire statala in care obligatiile nu mai sunt numai ale cetateanului fata de stat, ci si ale statului fata de cetatean, trebuie sa constatam cu tristete ca exact aceasta trasatura distinctiva fata de pretentiile de independenta si autodeterminare supusa dorintelor dictatoriale in numele carora vorbea si Ceausescu, lipseste din discursul Basescian despre statul de drept.

Or, daca pe el il intereseaza propria putere si cei care i-o sustin, noua, ca neam si ca popor nu ne poate fi indiferent daca relatiile democratice aduse de integrarea europeana in toate domeniile vietii se impun sau nu se impun in raporturile statului cu cetatenii sai. Pentru ca, exact cum democratia stabileste pentru cetateni drepturi si indatoriri, statul corespunzator democratismului lor are, la randu-i, mandatul de a dirija viata publica prin hotarari obligatorii pentru cetatean, tocmai in virtutea obligatiilor pe care, in primul rand, statul si le asuma fata de cetatean intru servirea intereselor lui si numai a acestora. Indiferent care ar fi nivelul fondurilor europene la care vor sa se limiteze cei a caror deosebire de pozitie in comunitatea europeana am inceput s-o recunoastem prin sintagma: „principalii contributori”.

Principali sau secundari, prioritatea absoluta a societatii democratice in acceptul contemporan este pentru oricine persoana umana si afirmarea ei; asa ca nici un alt interes nu poate fi pus deasupra. Ceea ce reclama veghea continua asupra indeplinirii de catre stat – indiferent din ce forma de organizare superstatala face el parte - a unor asemenea obligatii. Tocmai spre a dovedi ca nu mai e vorba de o integrare gen CAER, daca ne freferim la istoria recenta a abuzurilor la care am fost supusi. Iar, dint