Părinţii îşi doresc să ajungă în străinătate pentru ca fetiţa lor să poată beneficia de cel mai bun tratament

Acum o lună de zile, universul Mădălinei s-a sfărâmat în bucăţi mărunte, pe care simte că nu le mai poate aduna şi pune laolaltă. Are doar 9 ani, dar ştie că ceva rău i se întâmplă. A început într-o noapte să vomite întruna şi să tuşească puternic. Părinţii au dus-o de urgenţă la Spitalul Elias din Capitală. Medicii i-au făcut imediat o serie de analize. Dimineaţa însă, uneia dintre doctoriţe i s-a părut că ar fi bine să i se facă şi un RMN. Observase că pe partea stângă, muşchii fetiţei sunt contractaţi puternic, lucru ce a dus-o cu mintea către o potenţială paralizie. Nu s-a înşelat. După numai 4 ore de aşteptat, analiza avea să scoată la iveală un diagnostic greu de înţeles şi de suportat pentru părinţi: proces expansiv de trunchi cerebral, altfel spus o tumoră fixată în creier de 9 mm “cu evoluţie imprevizibilă şi necunoscută”. ”De la Elias ne-au trimis la Spitalul “Bagdasar-Arseni”. Ne-au spus că ei nu pot face mare lucru. O săptămână şi jumătate a stat internată soţia mea cu Mădălina acolo. Starea ei însă se degrada de la o zi la alta”, îşi aminteşte tatăl fetiţei, Nelu Măican. Parcă şi acum vede cum ochiul, gura, mâna şi piciorul stâng ale copilei pur şi simplu au înţepenit, nemaiputându-le mişca. Drumul spitalelor abia atunci avea să înceapă. Disperaţi, părinţii nu mai ştiau încotro să o ia, când vedeau cum fetiţa lor se stingea din zi în zi. Au ajuns la Spitalul Fundeni.

(IT:)Starea fetiţei s-a înrăutăţit

Mădălina, purtată pe braţe de tatăl său, avea să pătrundă într-o lume în care copiii râd prea puţin şi plâng prea mult. De durere. De teamă. La căpătâiul lor stau mereu mămici încercănate, cu ochii roşii de plâns, cu frica în sân şi cu rugăciuni pe buze. În spital,  copila a început imediat curele cu citostatice. În timpul