Anca Giura vă recomandă în această săptămână o nuvelă de Stefan Zweig: „Douăzeci și patru de ore din viaţa unei femei”. Sper să vă placă şi nu uitaţi că aşteptăm comentariile dumneavoastră pe site-ul cotidianului nostru sau pe contul de facebook.
„Douăzeci și patru de ore din viaţa unei femei”
Stefan Zweig este unul dintre primii trei cei mai citiți prozatori de limbă germană, cel care a lăsat în urmă o literatură plină de forță și de pasiune. Pentru că el însuși făcea parte din marea burghezie, a cunoscut în detaliu rutina și compromisurile vieții de rentier. Iată cum sintetizează un personaj feminin acest mod de trai: ,,Ne-am căsătorit repede şi am dus o viaţă lipsită de griji ca toţi membrii clasei noastre sociale, trei luni la Londra, trei luni pe moşiile noastre, iar restul timpului din hotel în hotel în Italia, Spania şi Franţa.’’ În mare, acesta era stilul de viaţă al unei femei din înalta burghezie la începutul secolului XX.
Poate că un asemenea modus vivendi devenea totuşi prea previzibil şi prea repetitiv. Sau poate că dezvoltarea rapidă a psihanalizei şi circulaţia informaţilor sale despre eliberarea prin sexualitate făcea deja adepte printre femei. Cu certitudine, Stefan Zweig le-a avut în vedere pe ambele aspecte precum şi încă altele pe deasupra când a scris „Douăzeci şi patru de ore din viaţa unei femei”. Ne aflăm în fața unei nuvele exemplare, care respectă toate regulile de naratologie specifice acestei specii. În fapt, nuvela este un text epic mai dezvoltat decât o schiță și mai restrâns decât un roman şi care gravitează în jurul unui personaj bine definit. Iar când acțiunea ei este plină de antren și de suspans, fapt ce nu-i reușește chiar oricărui scriitor, atunci avem de-a face cu o voluptate a lecturii.
„Douăzeci și patru de ore din viaţa unei femei” pare un titlu uşor frivol. Dar după ce observăm cât de frenetice
