Viaţa şahistului Dan Vladimir Bondoc (78 de ani) n-a fost decât o succesiune de eşecuri. Acum se află în faţa morţii şi e îngrozit că va trebui să piardă şi de această dată

În aceste vremuri în care lumea se hrăneşte cu poveşti de succes şi în care impostorii îmbrăcaţi la costum se îmbogăţesc predicând fericirea şi dând sfaturi de gândire pozitivă, vă prezentăm, dragi cititori, povestea unui îngrozitor eşec. E strigătul de deznădejde al unui om ajuns în faţa morţii cu mâinile goale şi cu conştiinţa apăsătoare a unei realităţi dureroase: 80 de ani pe Pământ. Şi totul a fost în zadar.

Cronologia acestui articol începe mai de mult, cam pe la sfârşitul primăverii. Am ajuns, nici nu mai ştim cum am ajuns, la un turneu de şah pentru veterani, organizat la Hanul lui Manuc, din Bucureşti. Ne găsim, aşadar, într-o după-amiază de mai. În sala de concurs domneşte concentrarea, perturbată, din când în când, de o uşoară agitaţie iscată la masa numărul unu. Acolo se desfăşoară meciul vedetă al zilei, între maestrul FIDE Dan Vladimir Bondoc (78 de ani) şi marele maestru internaţional (adică două niveluri mai sus) Mihai Şubă (65 de ani), proaspăt campion european la veterani. Straşnică imagine oferă încleştarea dintre aceşti doi rivali: Şubă este înalt şi bine clădit, cu fruntea lată şi cu părul vâlvoi, pe când Bondoc e plăpând ca un copil bolnăvicios, cu gura ştirbă şi cu nişte ochelari cât toate zilele aşezaţi pe vârful nasului.

Bondoc tocmai a mutat şi îşi face de lucru cu o cafea primită de la organizatori. Şubă încearcă să se concentreze, dar adversarul îi vâră sub nas un pliculeţ: „Nu mai văd bine de la diabet. Ăsta e zahăr? Eu n-am voie zahăr!". Şubă se uită şi răspunde în doi peri: „Nu e zahăr, e zaharină. Nu face rău".

Bondoc toarnă conţinutul în ceaşcă şi se chinuieşte să-l amestece cu o linguriţă, dar mâinile îi tremură cumplit şi nu fac